Facilitățile Gardienilor Revoluției, armata ideologică a Iranului, se află probabil în fruntea listei de ținte ale Israelului după atacul fără precedent al Iranului, iar militarii de rang inferior din cadrul acestor efective nu se îndoiesc că războiul este o perspectivă reală, scrie The Telegraph.
Când vestea atacurilor iraniene asupra Israelului a ajuns la o bază a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) din orașul Zahedan, din sud-estul orașului, soldații s-au revărsat afară pentru a sărbători.
Martor la euforia tovarășilor săi, Abdul Naseri (un pseudonim), în vârstă de 24 de ani, a fost încercat de o altfel de emoție.
„Ei scandau «lidere, suntem gata, suntem gata»; unul din comandanți a venit chiar cu dulciuri, pe care le-a împărțit cu mesajul „în speranța eliberării Palestinei”, a mărturisit soldatul.
„Mi-e frică acum. Comandantul ne-a spus că ar trebui să ne pregătim. Nu vreau să intru în război cu nicio țară. Tot ce vreau este să trăiesc și să am o viață sigură”, a spus el.
Deplasări de armament greu, inclusiv rachete și tancuri, au fost observate și în partea de vest a capitalei iraniene, Teheran, luni seară, în urma informațiilor despre o iminentă lovitură de represalii a Israelului .
Ahmad Rezaei (pseudonim), un alt recrut din sudul Bushehrului, a povestit că a primit un apel de la baza sa în aceeași zi, prin care i s-a cerut să revină la post, în pofida faptului că își luase o permisie de două săptămâni pentru a-și îngriji mama bolnavă.
„Nu mi-a explicat de ce trebuie să-mi închei permisia mai devreme. Mai aveam cinci zile, iar mama este foarte bolnavă”, a spus el pentru The Telegraph.
„Știm cu toții ce face IRGC în regiune iar dacă cineva îndrăznește să răspundă, trebuie să acceptăm acest fapt și să încercăm să răspundem cu ajutorul băieților noștri din regiune”, a adăugat el.
„Am luptat ani de zile în Siria și Irak împotriva ISIS, astfel încât să nu trebuiască să luptăm împotriva lor în Teheran și Isfahan; nu știu ce e în mintea comandanților, ei ne aduc inutil un război acum”, a adăugat el.
Sentimentele mai puțin entuziasmate din rândul soldaților Gardienilor Revoluției reflectă realitatea complicată a vieții în serviciul notoriei forței militară a Iranului, notează The Telegraph.
Fondate după Revoluția Islamică din 1979 pentru a proteja noul regim de disidența internă și pentru a echilibra puterea fostelor forțe armate regaliste, IRGC, cunoscut și ca Sepah, este adesea descris drept o singură entitate.
Totuși, de-a lungul deceniilor, a devenit o birocrație compusă din mai multe departamente, care și-a lăsat o grea amprentă asupra armatei, a economiei și, într-o măsură din ce în ce mai mare, asupra societății iraniene.
Cum funcționează armata Gardienilor Revoluției
„Este ca un partid politic și o miliție în același timp”, a subliniat Arash Azizi, istoric la Universitatea Clemson și autor al unei cărți despre Qassem Soleimani, generalul asasinat de SUA, într-un atac cu dronă, în 2020.
„Este o organizație întinsă, care este unită de [liderul suprem Ali] Khamenei la vârf, dar facțiunile sale extrem de diferite au și obiective foarte diferite și urmăresc cu totul alte scopuri”, a explicat el.
Pe lângă rolul său militar, IRGC conduce agenții de presă interne și are interese comerciale extinse, inclusiv în telecomunicații, construcții și petrol. Azizi estimează că aproximativ 60% din economia iraniană este conectată cumva cu această armată.
Veteranii Gardienilor au frecvent poziții politice importante. Cel mai cunoscut dintre ei este Mohammad Bagher Ghalibaf, actualul președinte al parlamentului și fost comandant al forțelor aeriene ale IRGC, care practic e responsabil de politica externă în Orientul Mijlociu.
În acest sens, este grăitor faptul că însărcinatul cu afaceri elvețian, care reprezintă Statele Unite la Teheran, a fost chemat nu la ministerul de externe, ci la sediul IRGC în urma atacului asupra Israelului, la 14 aprilie.
La baza organizației se află militari de rang inferior precum Rezaei și Naseri.
Toți iranienii care împlinesc 18 ani trebuie să satisfacă un serviciu militar obligatoriu de 21 de luni – fie în armata iraniană, fie în IRGC.
De regulă, statul major al forțelor armate ale Iranului stabilește repartizarea lor.
În practică însă, mulți tineri reușesc să găsească modalități de a intra în IRGC, întrucât aceasta are reputația de a oferi un salariu și condiții mai bune decât armata oficială iraniană, a explicat Holly Dagres, un cercetător avansat la Atlantic Council și curator al buletinului informativ săptămânal „Iranist” despre actualitatea iraniană.
The Telegraph precizează că unul dintre motivele pentru care Marea Britanie s-a opus cererilor Israelului și a multor disidenți iranieni de a clasifica IRGC drept organizație teroristă este că astfel riscă să incrimineze un număr mare de oameni a căror loialitate față de regim ar putea fi pusă la îndoială la un moment dat.
Din punct de vedere militar, se crede că IRGC are în jur de 190.000 de oameni, fără a include Basij, o forță paramilitară voluntară afiliată.
Forțele terestre, dedicate în mare parte securității interne și formate în mare parte din recruți reprezintă aproximativ 150.000 din forța totală.
Ramurile de infanterie aerospațială, marină și navală reprezintă în bună parte restul. A cincea ramură, Forța Quds de peste mări, este însă cea care are parte de cea mai mare atenție în străinătate.
Cu doar 5.000 de oameni, conform ediției din 2023 a bilanțului militar anual al grupului de reflecție IISS, Forța Quds este responsabilă de coordonarea „axei de rezistență” formată din grupuri militante proxy și aliate, între care Hezbollah din Liban, Hamas din Gaza și Houthi din Yemen.
Acesta a orchestrat intervenția Iranului în războiul civil din Siria, oferă sprijin milițiilor puternice din Irak și a fost acuzată că derulează programe de asasinate în străinătate vizând oponenții regimului.
Pe scurt, este principalul inamic al Israelului în războiul regional din umbră.
Când recrutul Rezaei vorbește despre „băieții noștri din regiune” care sunt așteptați să riposteze la atacul presupus iranian asupra consulatului iranin de la Damasc, el se referă la Forța Quds.
Dar nu toți soldații împărtășesc starea de descurajare de care se simt cuprinși cei doi recruți citați.
Javad, un membru al Basij, a declarat pentru The Telegraph că se simte iritat de aparenta ezitare a guvernului înainte de a lansa atacul.
„Trebuie să fi ripostat imediat și fără ezitare. Totuși, sunt mulțumit că s-a întâmplat și a fost o lecție pentru sioniști”, a spus el la telefon.
„Eram acasă la un prieten, ne uitam la un film când s-a întâmplat. Imediat, ne-am grăbit spre baza noastră, unde se adunaseră mai mulți prieteni. Pe tot parcursul nopții, ne-am urcat pe motociclete și am fluturat steagul până dimineața”, și-a amintit el.
Totuși societatea iraniană este profund divizată. În timp ce candidații pro-regim încă pretind sprijinul unei baze solide de aproximativ 15% dintre alegători, prezența istorică scăzută la alegerile recente indică o dezamăgire tot mai mare față de status quo, subliniază istoricul Azizi.
De altfel, majoritatea observatorilor sunt acum de acord că oboseala cauzată de corupție, stagnarea economică și izolarea internațională afectează toate clasele sociale.
„Un război este singura speranță și opțiune prin care putem scăpa de ei [IRGC], ei ne hărțuiesc în fiecare zi pe străzi și întreaga lume ne privește ca niște teroriști din cauza lor”, a spus Fatemeh din orașul Tabriz din nordul orașului. , referindu-se la autoritățile iraniene.
„Nu contează dacă mor în război, vreau doar să plece și să permită Iranulului să fie liber. M-am săturat de IRGC, de Basij și de toți. Vreau doar să plece toți.”
Rezaei spune că în el se dă o luptă între lipsa dorinței de a lupta și sentimentul supărător al obligației patriotice de a „apăra” Iranul.
„Unchiul meu și-a pierdut viața în cursul războiului cu Irak și cred că ar trebui doar să-l urmez pe el și să apăr Iranul de agresori, dar sper că războiul nu va avea loc. Îmi doresc doar să-mi termin stagiul ca să îmi pot lua pașaportul și să plec din Iran cu mama mea”, a spus el.
