Numeroase locuri din Munții Șureanu (Hunedoara) au păstrat rămășițe și vestigii ale unor sanctuare din vremea dacilor. Unii oameni de știință au arătat că strămoșii noștri le considerau „porți către lumea de dincolo”.
Dealul Pustiosul, locul unui fost sanctuar dacic. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Rămășițele
a numeroase temple și sanctuare dacice au fost identificate de arheologi în
Munții Șureanu. Cele mai multe edificii au fost dezvelite în cetățile dacice
din Hunedoara, însă pădurile, peșterile, râurile și munții au oferit și ele indicii
că în trecut au adăpostit locuri sacre.
Cel
mai mare complex de temple și sanctuare dacice din România a fost identificat
la Sarmizegetusa Regia, pe terasele IX, X și XI, cele mai importante din cele
peste 100 de terase de la Grădiștea Muncelului.
Locuri sacre ale dacilor
Cele
trei mari terase din capitala dacilor (IX, X, XI), pe care au fost ridicate cel
puțin opt edificii de cult în Antichitate – de forma patrulateră, circulară sau
deosebită ca „Soarele de Andezit” erau protejate de ziduri puternice, menite să
împiedice alunecarea acestora.
Soarele de andezit din Sarmizegetusa Regia. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
De
asemenea, erau înconjurate dinspre deal și din părțile laterale de alte ziduri
mai mici ca dimensiuni, toate construite în tehnica murus Dacicus.
„Cele
trei terase sunt etajate și de fiecare dată terasa inferioară este mai lungă
decât cea aflată deasupra ei, astfel că zidul de susținere a terasei superioare
îndeplinea, concomitent, și funcția de a proteja pe cealaltă. Dispunerea în
trepte a celor trei terase, închise de puternicele și impozantele lor ziduri
albe de calcar trebuie să fi fost impresionantă, amintind, cu păstrarea
proporțiilor, imaginea Pergamului antic”, informa arheologul Ioan Glodariu, cu
o activitate de peste 40 de ani în cercetarea așezărilor dacice.
Imaginea 1/16:
Sarmizegetusa Regia Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (40) jpg
Fundațiile
celor mai multe sanctuare din Sarmizegetusa Regia (video) au rămas bine conturate, dar
distrugerile suferite în timpul războaielor romane au creat dificultăți
arheologilor în încercarea de a le imagina așa cum ar fi arătat în vremea
dacilor.
Câteva indicii au fost oferite de bazele de calcar și andezit pe care
erau așezate șirurile de coloane care ar fi compus unele temple.
„Nu se cunoaşte înălţimea coloanelor acestor sanctuare, nu se ştie cum se
terminau ele şi nu se ştie nici măcar dacă întreaga construcţie avea sau nu
acoperiş. Şi, bineînţeles, nu avem nici cea mai vagă idee despre ceremoniile
care se desfăşurau în ele. Există, la drept vorbind, elemente pentru diverse
ipoteze. Ar fi cu putinţă ca aliniamentele de coloane din sanctuarele
patrulatere (adevărate „păduri” de coloane) să constituie expresia
arhitectonică a unor dumbrăvi sacre”, arăta istoricul Hadrian Daicoviciu.
Imaginea 1/13:
cetatea dacică costesti foto daniel guta adevarul
Totuși,
templele şi sanctuare din Sarmizegetusa Regia, cel puțin opt identificate până
în prezent, cuprinse într-o suprafaţă mai mică de trei hectare, fac din
capitala dacilor unul dintre locurile cu cea mai mare aglomerare de edificii de
cult antice din Europa, arătau arheologii.
Cetățile
dacice Fețele Albe, Costești, Blidaru (video) și Piatra Roșie au păstrat și ele
rămășițe ale unor temple și sanctuare antice. Aici au fost descoperite
artefacte care ofereau indicii despre spiritualitatea strămoșilor noștri.
Mai
multe poteci urcă din cetățile dacice învecinate Sarmizegetusa Regia și Fețele
Albe spre culmile Muncelului, înconjurate de păduri vaste și, mai sus, spre
vârful Godeanu (1.656 metri), supranumit și „Muntele sfânt al dacilor”.
Culmea Căprăreața,
locul sacru de lângă Sarmizegetusa Regia
Potecile
trec prin locuri tainice acoperite în trecut de păduri seculare, unde oamenii
au dat peste mari tezaure de aur, metal prețios care ar fi avut pentru daci o
semnificație spirituală.
Cele mai faimoase artefacte descoperite la Sarmizegetusa
Regia au fost cel puțin 24 de spirale de aur masiv – brățările dacice de aur, din care autoritățile române au recuperat 13 până în prezent.
Rămășițele templului Pietroasa lui Solomon, la Blidaru. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Cel
puțin 21 dintre brățările dacice de aur ar fi fost depuse ca ofrande într-unul
din locurile sacre ale dacilor, aflat la vreo 200 de metri de sanctuarele din
Sarmizegetusa Regia (video).
Edificiile
din incinta capitalei dacilor nu au păstrat comori antice preţioase. În schimb,
pe culmea Căprăreaţa, pe care unii arheologi au asemănat-o cu un sanctuar unde
dacii comunicau cu divinităţile au stat ascunse, timp de aproape două milenii, cel
puţin 21 brăţări din aur masiv, dar şi mii de monede antice din aur.
Culmea
Căprăreaţa a devenit cunoscută ca loc al comorilor la începutul anilor ´70,
când un muncitor forestier a găsit aici un koson de aur, pe care l-a predat
autorităţilor. În anii ‘90, locul a atras numeroşi căutători de comori în
Sarmizegetusa Regia, dotaţi cu detectoare de metale, cu hărţi militare şi cu
documente care îi ajutau să se apropie de comorile dacilor.
Prima
mare comoară cunoscută publicului a fost scoasă la iveală de braconieri în luna
august a anului 1998, după mai multe luni de scotocire a zonei. Conţinea peste
3.600 de galbeni – peste 30 de kilograme de stateri Lysimach, Pharnakes şi
Asander din aur. Tezaurele au fost traficate pe piața neagră a antichităților,
în Occident, și doar 27 de monede au mai fost recuperate de autoritățile
române.
În
primăvara anului 1999, braconierii au dat din nou lovitura în aceeaşi zonă, pe
Culmea Căprăreţei. De aici a fost scos la iveală primul tezaur de brăţări
dacice de aur. Cele şase piese au fost descoperite pe o terasă artificială, la
circa 600 de metri de incinta sacră a Sarmizegetusei. Toate artefactele au fost
recuperate.
Brățări dacice. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Cea
mai faimoasă comoară a fost descoperită în 6 mai 2000, pe aceeaşi culme a
Căprăreţei, la circa 500 de metri de temple, tot de braconierii călăuziţi de
localnici.
Tezaurul care conţinea zece brăţări spiralice de aur se fusese depus
la baza unei stânci înalte de trei metri, situată la marginea unei terase
artificiale, amenajată în antichitate.
În
perioada 26 – 27 mai 2001, alte cinci brăţări dacice de aur au fost scoase la
iveală din zona Căprăreaţa.
Din cele trei tezaure de brăţări dacice descoperite
pe culmea Căprăreaţa, unul a fost depus la baza unei stânci masive, care,
potrivit arheologilor, avea rolul de altar, iar al doilea pe o terasă
artificială pe care s-ar fi aflat un edificiu de cult. Unii arheologi au
concluzionat că brăţările dacice de la Căprăreaţa reprezentau depuneri rituale
în cinstea zeilor.
„Persoanele
care au încredinţat pământului asemenea bogăţii le-au îngropat la mică
adâncime, fără să se teamă că ele ar putea fi recuperate de alţii. Toate
acestea ne îndreptăţesc să socotim că avem de a face cu depuneri rituale, de
ofrande sacre dintre cele mai preţioase şi prestigioase, consacrate zeilor,
constând din podoabe măreţe şi un mare număr de monede de aur şi argint, depuse
în locuri încărcate de o semnificaţie religioasă aparte”, scria dr. Ernest
Oberländer-Târnoveanu, în lucrarea „13 din 24… – Brăţările de aur regale dacice
de la Sarmizegetusa Regia” (2013).
Căprăreața. Foto: volumul Combaterea traficului cu bunuri culturale, recuperarea trecutului (2013).
Culmea
Căprăreața, marcată de o stâncă pe care arheologii au considerat-o parte a unui
altar natural, nu a fost aleasă întâmplător de daci, pentru depunerea
tezaurelor de aur, scria dr. Barbara Deppert-Lippitz, în lucrarea „Simbolism şi
Semnificaţie – Spiralele dacice din aur”.
„Ofrandele
erau depuse numai în locuri care erau considerate porţi către <lumea de
dincolo>. Formaţiunile muntoase bizare, peşterile, rocile, copacii sau apa erau
indicii esenţiale pentru a crede că un loc era locuit de spirite divine sau
misterioase. Unele din aceste locuri sunt chiar şi astăzi atracţii turistice,
altele nu mai pot fi identificate”, arăta arheologul.
Culmea
Căprăreaţa aminteşte de faimoasele descrieri „nemata” celtice – sanctuare
naturale unde doar preoţii comunicau cu divinităţile, adăuga dr. Barbara
Deppert-Lippitz.
Dealul Pustiosu din Hunedoara, plin de enigme
La
câțiva kilometri de Sarmizegetusa, o potecă urcă din valea Grădiștii din
Hunedoara pe Dealul Pustiosu din Hunedoara (video), unde arheologii au
descoperit în anii ’50 o așezare dacică
misterioasă, cu un presupus sanctuar circular, înființat la poalele unei stânci
cu formă ciudată.
Și
acest loc a fost răvășit de-a lungul timpului de căutătorii de comori,
interesați de aurul care ar fi putut fi depus ca ofrandă la poale stâncii.
Poteca
spre Dealul Pustiosu din Hunedoara se suprapune în mare parte unui drum antic
care traversează mai multe terase pe care ar fi existat așezări dacice.
Imaginea 1/16:
Așezarea Pustiosu Foto Daniel Guță (33) jpg
Cea
mai mare dintre ele, aflată la poalele stâncii ocupă aproape un hectar. Aici au
fost identificate ruinele construcției circulare, în interiorul căreia se afla
o altă încăpere de formă circulară, iar în interiorul acesteia o altă încăpere
rectangulară și o veche vatră de foc.
Sanctuarele
din peșteri
Câteva
peșteri din Munții Șureanu au păstrat vestigii ale unor sanctuare antice. Unii
istorici antici au arătat că peșterile au fost locurile în care trăiau
zeitățile dacilor.
Cea mai veche legendă despre un astfel de loc vorbeşte
despre Zamolxis, una dintre divinităţile venerate de geto-daci, despre care
istoricii din Antichitate afirmau că i se aduceau sacrificii umane.
„Şi-a
petrecut viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el şi unde ceilalţi nu puteau
intra. Se întâlnea rar cu cei din afară, cu excepţia regelui şi a slujitorilor
acestuia”, relata istoricul antic Strabon (sec. I. î. Hr. – sec. I. d. Hr).
Peștera
Cioclovina din Hunedoara (video) a fost locuită din cele mai vechi timpuri, iar în urmă
cu câteva mii de ani, una din sălile ei subterane devenise sanctuar unde
oamenii aduceau ofrande unei zeități.
Aici a fost descoperit un tezaur de
podoabe datate în Prima Epocă a Fierului (Hallstatt), vechi de peste 3.000 de
ani, care conţinea peste 7.000 de obiecte de bronz, chihlimbar, sticlă,
faianţă.
Imaginea 1/11:
Lunca Ponorici și Cioclovina Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (76) jpg
„Pornind de la caracteristicile naturale ale peşterii şi de
la faptul că piesele depuse sunt aproape toate podoabe purtate de femei
(mărgele) sau care împodobesc harnaşamentul cailor, a fost propusă luarea în
considerare a ideii venerării unei nimfe ori a unei nimfe în conjuncţie cu o
altă zeitate feminină, ambele cazuri în asociere cu cai, informează
specialiştii. Aceştia au considerat că practicile rituale excepţionale din
peşteră se plasează în sfera manifestărilor cultice colective în care rolul
elitelor, inclusiv a celor feminine, a fost dominant”, informa Muzeul
Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Galeriile
și sălile subterane din Peștera Cioclovina din Hunedoara, scăldate de numeroase izvoare și de pârâul Ponorici, se întind pe mai mult
de opt kilometri și corespondează cu Peștera Ponorici, aflată de cealaltă parte
a versantului, la circa 2,5 kilometri.
Deasupra ei se găsesc rămășițele unui
complex militar de epocă dacică, iar la vreo trei kilometri peste dealuri
ocupate și ele în trecut de așezări dacice, se află cetatea dacică Piatra
Roșie (video).
