Vizita de două zile a lui Putin la Beijing a adus semnale amestecate și multe necunoscute despre discuțiile purtate în spatele ușilor închise. Nici pe teme specifice, partea publică a comunicării nu a adus lămuriri privind participarea lui Xi la Conferința de Pace de la Geneva, organizată pe baza planului ucrainean de pace sau limitarea/stoparea furnizării de materiale cu dublă utilizare pentru susținerea bazei materiale industriale a Rusiei lui Putin.
Vladimir Putin Foto EPA EFE
Totuși, dincolo de retorică și poziții formale, entuziasmul a lipsit din poziționarea lui Xi, și Putin nu a putut anunța nimic relevant și concret din ce-și dorea în declarațiile publice. Altfel a fost clar parteneriatul asimetric și cine are nevoie de sprijin, iar Putin pare să se fi împăcat și să accepte poziția de subordonare față de China pe care i-o dă expunerea limitelor armatei și economiei sale.
Tratamentul special al Europei în declarația comună Xi-Putin
Vizita președintelui Putin, prima de după preluarea noului mandat, al cincilea, cu durata de 6 ani de această dată, a fost ocazionată, formal, de celebrarea a 75 de ani de relații diplomatice și de adâncirea parteneriatului strategic dintre China și Rusia, cu precădere în domeniile militar, economic și al cooperării energetice. În fapt, vizita a fost anunțată intempestiv imediat după turneul de 5 zile al președintelui Xi Jinping în Europa și mesajele îngrijorătoare percepute la Moscova privind solicitările occidentale de limitare a transferurilor materialelor cu dublă utilizare către Rusia și finanțarea efortului de război în Ucraina.
Deși nu a apărut nici un cuvânt în comunicarea oficială – sau tocmai din această cauză – amenințările cu utilizarea armei nucleare, revenite în retorica Moscovei, par să fi fost subiect al discuțiilor din spatele ușilor închise, China fiind un actor care s-a opus și inițial acestei retorici, în 2022, când Rusia pierdea dramatic teren în Ucraina. De altfel, discuțiile privind securitatea și problemele geopolitice ale lumii actuale au fost în prim plan, ca și cele legate de sprijinul economic necesar Rusiei, motiv pentru interpretarea jurnaliștilor că Putin a venit la Beijing cu căciula în mână.
Din delegația rusă au mai făcut parte atât Guvernatorul Băncii Centrale a Rusiei, ministrul Finanțelor și consilierul economic al lui Putin, cât și nou-numitul ministru al Apărării, Andrei Belousov și predecesorul său, Serghei Shoigu, în prezent secretar al Consiliului de Securitate. Nu a fost prezent însă Nikolai Patrushev, noul consilier pe securitate națională al Președintelui rus. Componența delegației a marcat clar agenda de discuții și solicitările Rusiei lui Putin către Beijing, chiar dacă agențiile de știri nu au putut confirma participarea la întrevedere a reprezentanților ministerului chinez al Apărării sau a oficialilor din zona securității, de partea chineză. Întâlnirea relevantă a durat patru ore și a avut loc la complexul Zhongnanhai, reședința oficială a conducerii Patidului Comunist Chinez.
Rezultatul cel mai important al vizitei, care acoperă public elementele relevanței vizitei, este publicarea unei Declarații comprehensive despre relațiile bilaterale și aprofundarea “parteneriatului strategic comprehensiv pentru intrarea într-o nouă eră”, document extrem de amplu, de 7000 de cuvinte, care acoperă toate domeniile de cooperare și marchează pozițiile împărtășite de cele două părți, de la economie la spațiu, apărare, energie nucleară, strategii de ocolire a sancțiunilor mergând până la anunțarea pozițiilor comune vizând Ucraina și Taiwan. Principala țintă a declarației, împreună cu susținerile publice ale liderilor și comunicatele oficiale, vizează Statele Unite (nicidecum Occidentul în întregimea sa, China optând să elimine din document referiri la Europa) și aspirațiile privind noua lume pe care cei doi actori o construiesc.
Îndiguirea duală a Rusiei și Chinei și rolul nefast al SUA – principalele preocupări la Beijing
Astfel, Declarația anunță, paradoxal, dorința celor două state de a crea “o ordine mondială multipolară mai justă și democratică”, după vechile percepte care traduc aspirațiile de dominație globală ale autocrațiilor, o democrație sui generis la nivel internațional care nu se aplică și în politica internă din propriile state, acolo unde cetățenii se zbat tot mai mult în fața represiunii și lipsei posibilității de a dialoga cu autoritate și de a alege în mod real. Opoziția față de Statele Unite este marcată explicit ca și acuzațiile că Washingtonul ar încerca să îndiguiască ambele state și să tulbure echilibrul strategic din regiune (neprecizată, probabil Indo-Pacifică).
Textul marchează explicit “preocupările serioase față de încercările serioase ale Statelor Unite de a distruge balanța strategică de securitate în regiune” și anunță dorința părților “de a contracara înclinația distructivă și ostilă a Washingtonului către ‘îndiguirea duală’ a țărilor noastre”. Declarația comună notează și apropierea liderilor chinez și rus în privința viziunii comune pe teme internaționale care merg de la Taiwan la războiul din Gaza și criticarea Statelor Unite pentru susținerea acordată Israelului, susținând că părțile optează pentru “promovarea păcii mondiale și a dezvoltării comune”.
Desigur, declarația a fost semnată în timp ce Rusia copleșea Ucraina cu tiruri cu rachete în orașele sale și nu în linia întâi, Kievul era obligat să evacueze mii de cetățeni din regiunea Harkov, iar Moscova comunica Parisului că nu e de acord să respecte un armistițiu pe perioada Olimpiadei de vară, în cadrul războiului său de agresiune în Ucraina. Tema generală a Declarației a fost, în schimb, criticarea sistemului global de securitate definit de către alianțele susținute de către SUA și cooperarea Chinei și a Rusiei pentru a-l contracara, o formulă de acceptare a revizionismului celor două autocrații, chiar dacă China e mulțumită de situația prezentă și a profitat amplu de regulile lumii actuale și de comerțul liber, după intrarea în Organizația Mondială a Comerțului.
De asemenea, părțile au cerut, probabil la inițiativa Chinei, ca Statele Unite să nu își înarmeze aliații cu sisteme de rachete și au condamnat cooperarea Americii cu aliații pe care o consideră “extrem de destabilizatoare.” Declarația stridentă mai notează critica la adresa Statelor Unite în privința războiului Israelului contra “grupului militant” Hamas, încercând să crească revolta Sudului Global și să profite de reacțiile negative stârnite de victimele civile colaterale din acțiunile Israelului din Gaza, ignorând orice referire la atacul terorist din 7 octombrie al Hamas-ului în Sudul Israelului. De altfel, China și Rusia fac apel în document la crearea unui stat Palestinian independent.
Putin a plecat, însă, de la Beijing cu puține câștiguri anunțate public, deși e dificil de analizat ceea ce s-a întâmplat la întâlnirile nepublice. China a livrat tehnologie duală Rusiei pentru uz civil și militar deopotrivă, motiv pentru care Occidentul l-a atenționat pe Xi Jinping pe două voci, una americană, prin consilierul pentru securitate al lui Joe Biden, Jack Sullivan, care a anunțat la Beijing sancțiuni asupra companiilor care o fac, și una europeană, prin liderii europeni prezenți la reuniunea de la Paris, care au subliniat importanța pentru Europa a războiului de agresiune al Rusiei și amenințare pe care o percep, fapt ce ar putea influența comerțul dintre cele două părți, deja afectat de acțiunile intervenționiste și protecționiste ale Chinei. Asta în condițiile în care, în februarie 2023, China a anunțat un plan de pace în 12 puncte care permitea Rusiei să păstreze câștigurile teritoriale din Ucraina.
Încrederea și cooperarea militară profundă sino-rusă
O parte relevantă a negocierilor și a documentului final vizează “aprofundarea încrederii și cooperării militare” între cele două state. Dar ele nu vizează deloc, în explicitarea concretă, componenta de armament sau producție militară. De fapt se referă doar la extinderea exercițiilor comune și a antrenamentelor pentru luptă, patrule aeriene comune, dar și(solicitarea Rusiei) “îmbunătățirea capabilităților și a nivelului răspunsului comun la provocări și amenințări”. De altfel, numărul exercițiilor comune ruso-chineze a crescut simțitor în ultimii ani în diferite locuri de pe glob, o evoluție care recomandă evaluarea mai atentă a interoperabilității în creștere a celor două armate.
De altfel, de fiecare dată când partea chineză nu dorește să marcheze un angajament concret public într-o direcție sau alta, acesta este înlocuit cu o formulare general ambiguă care să le permită ambelor părți să descarce intern (dar și extern) conținutul relației în forma dorită. Aici partea chineză a dat, evident, spațiu lui Putin să-și joace jocul pe comunicare strategică așa cum și-l dorește. Acest lucru se vede și din formulările care trimit la participarea la Conferința de Pace de la Geneva, organizată de Ucraina, despre care Xi Jinping a anunțat că cere “o soluție politică” în Ucraina, și că va sprijini o conferință de pace recunoscută de ambele părți. Formularea nu dă elemente de optimism, dar nici nu afirmă neparticiparea Chinei la Geneva, în iunie.
În ceea ce privește susținerea materială din partea Chinei pentru războiul Rusiei sau măcar pentru industria de apărare, inclusiv elementele cu dublă utilizare necesare bazei militare industriale ruse și subiect al avertismentului occidental, Beijingul a notat doar că își apără comerțul liber cu Rusia și relații bilaterale normale și că rămâne neutră în raport cu acest război. Totuși niciun moment nu a conținut o referire sau o mișcare spre deschidere și eliminarea limitelor auto-impuse de a nu trimite arme Rusiei, în timp ce despre elemente cu dublă utilizare, situația a rămas ambiguă pe fond și fără referiri în Declarația publică, China evitând să se aventureze să depășească liniile roșii ale Occidentului și să-și expună companiile la sancțiuni suplimentare. Deci, cel mai probabil, nici un fel de sprijin pentru război, sub nici o formă.
În schimb, tot în registrul simbolic, în a doua zi a vizitei, vineri, 17 mai, Putin a mers la Universitatea din Harbin, la un centru ce cercetări militare de top, implicat și în componente pentru drone și tancuri pe care l-a vizitat într-o formulă extinsă. Universitatea de stat și centrul de cercetări au fost puse în programul său tocmai pentru a susține faptul că Xi Jinping nu ține cont de presiunile – făcute publice – ale Occidentului în privința materialelor cu dublă utilizare. Dar cam aceasta a fost limita sa în susținerea lui Putin în comunicarea publică legată de acest subiect, nicidecum în semnarea unui contract sau acceptarea vreunei formulări în ampla declarație comună care s-ar referi la acest aspect controversat și care l-ar fi putut pune în coliziune cu SUA și UE.
Asimetrie, retorică și cooperarea menționată de 130 de ori
Dincolo de retorică formală și tradițională, întâlnirea s-a soldat cu foarte puține elemente concrete. În primul rând, ca și data trecută, partea chineză s-a arătat reticentă față de proiectul de conductă pentru livrarea gazului “Puterea Siberiei 2”, care să aducă gaz în China. Putin dorea să aibă semnătura și angajamentul chinez pe termen lung pentru a putea utiliza subiectul în comunicarea strategică asupra faptului că a înlocuit deja piața europeană pierdută cu ocazia invaziei și agresiunii împotriva Ucrainei. În schimb, în bine cunoscutul stil chinez, avem în declarația comună referirea la “promovarea în comun a implementării proiectelor energetice pe scară largă,” vizând creșterea cooperării în privința petrolului, gazelor, LNG, cărbune și electricitate. Singurele proiecte majore concrete din declarație sunt construcția unui port pe o insulă disputată de cele două părți în ultimii 100 de ani și mențiunea că părțile vor vorbi cu Coreea de Nord pentru a obține permisiunea de a naviga pe un râu cheie pentru a ajunge în Marea Japoniei.
Relevantă este și discuția despre cooperarea industrială care vizează, în Declarație, construcțiile în aviația civilă, produsele electronice, industria chimică, construcția de nave și echipament industrial. Coordonarea economică urmează să fie relevantă, dar nu vizează categoriile de transferuri de care Rusia avea nevoie azi. Totuși Rusia trebuie să fie recunoscătoare Chinei pentru susținerea furnizată deja de China și care a menținut-o pe linia de plutire din punct de vedere economic. Pe această bază, probabil, Putin s-a împăcat cu situația asimetriei relației, a dependențelor de China și posturii sale de partener mai mic în această frăție.
Putin a folosit vizita pentru o demonstrație de forță, pentru a arăta lumii că are un aliat puternic de partea sa și că, dacă este paria după invazia din Ucraina și emiterea mandatului de arestare al Curții Penale Internaționale, are în schimb susținerea și cooperarea unui jucător de prim-plan, China care continuă schimburile comerciale cu sancționata și izolata Rusie. De altfel, Vladimir Putin a avut câteva reprize de captatio benevolentiae, atunci când a spus că copii săi învață limba chineză(oare unde am mai văzut asta?) iar, în alt moment, a lăudat economia chineză, fapt apreciat de gazdele sale care se chinuiesc cu stagnarea.
Xi Jinping a fost întotdeauna mai direct și mai puțin entuziast în exprimări, și nu și-a schimbat retorica nici de această dată. Putin rămâne un prieten bun, un bun vecin, și atât. Există o unitate, dar relativă la interesele Chinei, care nu coincide întotdeauna cu cele ale Rusiei. Și Beijingul nu e dispus să-și pericliteze relațiile pentru a da satisfacție oaspetelui său, cu orice preț. Asimetria relației poate fi citită și prin prisma domeniilor de cooperare menționate, cele în care Xi Jinping are interes și îi convine anunțul public referitor la acestea, nicidecum cele în care prietenul său are nevoie de susținere sau în care îi cere să aplice parteneriatul fără limite.
Postura de forță a lui Xi reiese natural și din elementele pe care le-a pierdut fundamental Putin. Mai întâi, războiul a expus atât slăbiciunile armatei ruse cât și ale economiei. În plus, Putin este cel care are nevoie substanțială de China astăzi. Apoi, Rusia e izolată de Vest, în timp ce China și-a păstrat cu atenție relațiile cu precădere față de UE, dar și de SUA, fapt normal când dimensiunea schimburilor sale comerciale atinge 28% cu țările UE și 25% cu SUA, față de doar 2,4% în 2022 cu Rusia. China nu are nici un interes să-și pericliteze relațiile cu cei mai importanți parteneri comerciali, cu care deja are dispute importante și fricțiuni.
