Datorită amplasării sale geografice, Vâlcea este un județ turistic, aflat la mare căutare din pandemie încoace. Grație munților care acoperă mai bine de o treime din suprafața sa, Vâlcea se poate lăuda cu nenumărate peșteri.
O
perioadă s-a vorbit foarte mult despre caverne misterioase precum „Peștera
Lacului de Smarald”, fără ca nimeni să poată spună cu certitudine unde ar fi
aceste minuni ale naturii. Ea există, dar realitatea nu are nici o legătură cu
ceea ce se promovează. Altele au fost declarate arii protejate datorită
speciilor de lilieci, a desenelor rupestre, fosilelor de urs preistoric și altor
urme ale trecutului descoperite în acestea.
Dar,
cea mai mare parte dintre peșterile din Vâlcea – 137 la număr potrivit Cadastrului Speologic, deși veritabile nestemate, sunt
accesibile doar cercetătorilor. Nu sunt amenajate și prin urmare nici deschise
circuitului turistic, fiind doar material de studiu pentru speologi.
Este cazul peșterilor de pe Valea Cernei, în Vaideeni, din Munții Căpățânii, unde există
peste 50 de kilometri de galerii subterane, aflate de zeci de ani în atenția unor cluburi de speologie, precum Silex din Brașov (care a explorat peste 50 de peșteri doar în această zonă).
Salvamontiștii
vâlceni nu recomandă însă turiștilor să se aventureze în astfel de caverne.
Imaginea 1/31:
Lac subteran în peșterile din Munții Căpățânii Vâlcea Foto Boots on Roots Facebook
Mit vs realitate – Peștera Lacul de Smarald vs Peștera cu Lac
Ani
de zile, o peșteră din Vâlcea a făcut furori. A fost promovată intens drept „Peștera
Lacului de Smarald”, iar turiștii au fost momiți cu fotografii ce aparțineau în realitate unei grote din Thailanda. Nu
puțini au fost cei care s-au aventurat în zonă ca să o descopere.
„Au venit și
cu autocarele să o vadă. Veneau toți «nebunii» s-o caute. Încă mai vin, dar mai puțini. Imaginați-vă autocare pe
drumul forestier Valea Cheia… Nu vă puteți închipui ce a fost. Am văzut și
oameni plângând de frustrare și oameni convinși că nu vrem să le-o dezvăluim…
Îmi amintesc un an când a venit cineva cu un Mercedes, cu gardă joasă și cu
barcă… Nu a vrut deloc să creadă că ceea ce spera să vadă nu există de fapt…”, au povestit la unison localnici și autorități pentru „Adevărul”.
„Peștera
cu Lac (sau Peștera Lacul Verde) a fost promovată sub numele de Peștera Lacului de
Smarald, cu poze din alte peșteri, care nici măcar nu sunt din România și astfel
s-a creat un mit. Adevărata peșteră însă nu este nicidecum așa cum a fost
descrisă. Intră turiști și astăzi în ea, n-am văzut pe nimeni să-i amendeze,
dar din punct de vedere al amenajării Peștera Liliecilor – sau a Sfântului
Grigorie Decapolitul cum i se mai spune – este singura exploatată turistic, având
în vedere că există o taxă de intrare”, a recunoscut și șeful Salvamont Vâlcea,
Mircea Lera.
În
realitate, lacul „de smarald” este doar „o baltă” mai mare, de un metru lățime, zece metri lungime și trei metri adâncime, care depinde de precipitații, nicidecum asemănătoare pozelor sub care promovată de ani
de zile. Încă se mai scrie despre ea, dar, așa cum descriu turiștii, este
mai mare deranjul decât ce se găsește în peșteră – o galerie de intrare de aproximativ 35 de metri, urmată de o sală principală (30 x 20 x 10 metri) și apoi alte galerii înguste în care se află lacul subteran: „Intri și după aceea vii acasă. Te mai și târâi un pic
la început, mai pe burtă… Vezi o băltoacă verde și gata”.
Se
află dincolo de Canionul și Cantonul Cheia, după o zonă foarte abruptă, cu mult grohotiș,
după cum este descrisă într-un Ghid al peșterilor din România dinainte de
Revoluție.
Tot
în zonă mai există Peștera Salamandrelor, Peștera cu Perle, Peștera Munteanu – Murgoci,
Peștera Laleaua Verde, dar toate sunt mici ca dimensiune, și mai mult sau mai puțin
spectaculoase.
Nestemata, Ponorul Suspendat, nu e vizitabilă, deocamdată
„Există,
cum s-ar spune, «peșteri de peșteri» în Vâlcea, dar nu sunt deschise
circuitului turistic. Și nici nu le recomandăm turiștilor să le viziteze. Ideal
ar fi ca înainte de a veni să le viziteze, se documenteze temeinic, ca să nu constate
că realitatea este cu totul alta față de așteptări sau că nu au nici o șansă să
le exploreze. Adevăratele peșteri sunt cele pe Valea Cernei, în Vaideeni, unde există
peste 50 de kilometri de galerii. Multe nici nu apar pe hărți și, chiar dacă
apar, ele sunt cunoscute doar în circuit închis, adică doar de către specialiști”,
a mai explicat șeful salvamontiștilor vâlceni.
Clubul
de speologie Silex din Brașov cercetează de ani de zile peșterile din Munții
Căpățânii. Zeci de caverne sunt și astăzi denumite doar cu litere și numere, de
genul: X1, B1, B2, C1, C2 etc. Pe lângă acestea există însă unele care-s reale comori. Una dintre ele era descrisă drept „printre cele mai fascinante
și grele peșteri”, explorate de către speologii brașoveni.
„Este vorba despre Ponorul Suspendat care nu s-a terminat încă de
cercetat (VEZI GALERIA FOTO). Gaura cu Vâjgău are, spre exemplu, trei kilometri de galerie
principală și sunt niște procente de clasificare, până la opt, în funcție de ce
galerii secundare există. Adică o peșteră cu trei kilometri de principală poate
să aibă până la 24 de kilometri de galerii secundare. Ponorul Suspendat, din
câte știu, a primit coeficient opt. Adică, dacă s-au cartat cinci kilometri de
galerie principală, sunt 40 de kilometri de galerii secundare și tot așa…”, a mai
dezvăluit pentru „Adevărul” șeful Salvamont, Mircea Lera.
Poveștile din culisele Terrei
Pe pagina de Facebook a celor de la Silex Brașov, imaginile cu această peșteră sunt absolut uluitoare (VEZI VIDEO). O
lume subterană, imensă, cum doar în filme poți vedea, încă mai are mistere
de dezvăluit cercetătorilor.
Peștera Ponorul
Suspendat este completată de Ponorul Nou și Ponorul Vechi, în
funcție de intrări. Descoperită încă din 2015 și explorată masiv de club,
peștera și-a dezvăluit galerii noi la fiecare explorare de-a lungul anilor.
„Este
o muncă titanică în spatele celor aproape 11 km de galerii (care se întind până la o adâncime de aproximativ 200 de metri – n.red.) pe care piciorul de
om a pășit până acum. Iar progresul se face cu multă sudoare, într-un timp care
devine relativ acolo jos. Dar dincolo de greutatea fizică și psihică ce vine la
pachet într-o astfel de aventură, rămâi cu amintirile frumoase și vii, dintr-o
lume aparent inertă, și totuși în continuă schimbare”, aveau să menționeze la
începutul anului 2024 speologii pe pagina lor de socializare, ocazie cu care au
promis că vor reveni cu fotografii și povești din culisele Terrei.
În
timpul taberei din 2022, au constatat stupefiați că nu mai exista superba „Cascadă
Albă”, pe care până atunci nu reușiseră să se cațăre. În schimb
au dat peste un labirint tridimensional – galerii suprapuse pe două-trei
etaje – pe care l-au poreclit „Labirintul Alb”, datorită zonelor întinse de un
alb strălucitor. O altă galerie a fost denumită „Labirintul Negru”.
Cascada Albă din Peștera Ponorul Suspendat în Căpățânii Vâlcea Foto Clubul de Speologie Silex Brașov
„Peșterile
de pe Valea Cernei sunt în curs de explorare, dar nevizitabile. Multe sunt
intrări verticale sau foarte înguste, care apar și în Cadastrul speologic. Pe
Cerna sunt cele mai mari, dar inaccesibile celor fără experiență, fiind absolut obligatoriu
echipamentul speologic. În Gorj (în vecinătate – n.red.) carstificarea a început
mult mai demult. Cele din Buila sunt peșteri noi. De aceea, cele mai multe nici
nu au concrețiuni”, a explicat și geologul Florin Stoican, președintele Asociațiilor
Kogayon și Parcul Național Văcărești.
Singurele peșteri vizitabile ascund comori unice, neînchipuite
Singurele caverne incluse în circuitul turistic sunt Peștera Liliecilor sau
Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul și Peștera Urșilor (VEZI GALERIA FOTO), ambele situate pe Cheile Bistriței la poarta de intrare în Parcul Național Buila-Vânturarița,
în apropierea celebrului lăcaș secular Mănăstirea Bistrița din Costești (sau Bistrița Vâlceană) cum i se mai spune, pentru a se evita confuzia cu cea din regiunea Moldova.
– Peștera Liliecilor are singurele două biserici rupestre din interior din țară cu altarul spre vest. Ovidenia are peste jumătate de mileniu existență, fiind realizată prin amenajarea unui fund de galerie. Aici exista și tainița pentru tezaurul mănăstirii și moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, motiv pentru care mai este cunoscută și sub această denumire. Biserica Sfinții Arhangheli a fost construită în 1637 în dreptul deschiderii mari a peșterii. În chilia de lângă au viețuit permanent călugări, până în 1960.
Deși se află în administrarea Mănăstirii
Bistrița, care percepe o taxă pentru vizitarea lor, într-un anumit interval
orar, bisericile rupestre nu au fost restaurate, fiind vandalizate cu tot soiul de
inscripții, din care unele sunt din perioada comunistă.
„Peștera
este electrificată și poate fi vizitată parțial de primăvară până toamna (în
afara perioadei de hibernare a liliecilor și fără galeria coloniei de lilieci),
cu ghid de la administrația Parcului Național sau de la Mănăstirea Bistrița”, a
mai menționat geologul.
Peștera
tectonică s-a format prin dizolvarea calcarelor jurasice. Aici s-au descoperit urme
străvechi de locuire, fiind loc de refugiu și adăpost pentru tezaurul Mănăstirii
Bistrița în timpul năvălirilor din Evul Mediu. Are două deschideri / intrări,
una mare spre Cheile Bistriței pe unde se poate intra doar cu ajutorul unor scări
mobile, și alta spre mănăstire, îngustă, unde se ajunge doar pe o potecă
descoperită mai târziu, și pe unde se intră pe brânci. Aceasta reprezintă
intrarea principală.
„Peștera
Liliecilor, una dintre rezervațiile naturale din Parcul Național
Buila-Vânturarița, este unicat în peisajul turistic românesc, datorită geodiversității,
biodiversității și diversității culturale pe care le găsim în același loc”, a
menționat Florin Stoican despre casa unei colonii de lilieci și alte vietăți
cavernicole.
– Peștera
Urșilor se află la câteva sute de metri depărtare de Peștera Liliecilor, în
amonte. Potrivit Centrului Informare și Promovare Turistică Vâlcea. „Intrarea
peșterii are dimensiuni impresionante – aproximativ 35 metri înălțime și 20
metri lățime cu aspect de pâlnie, îngustându-se în interior. Peștera are 400
metri adâncime și câteva galerii laterale, nu este electrificată și nici
exploatată în întregime, dar lumina naturală este suficientă să lumineze
galeria principală. Aici s-au găsit fosile ale ursului de peșteră și vestigii
istorice unele datând din neolitic”, descriu specialiștii.
Arii protejate, nevizitabile și nerecomandate decât speologilor
„Toate
aceste peșteri nici măcar la îndemâna alpiniștilor nu sunt. Trebuie să fie speologi”, atrag atenția
salvamontiștii vâlceni.
„Ca ele să poată fi
vizitabile, trebuie făcute amenajări. Cumva sunt și în sarcina Salvaspeo, dar nu
avem deocamdată posibilități și nici echipamente să putem să-i scoatem pe turiști
dacă se „rătăcesc” în astfel de zone. Cercetătorii intră în ele cu costum de
scafandru, cu bărci cu vâsle, cu care traversează lacuri subterane. Este complicat.
Acelea sunt peșteri adevărate. Din câte știu vor să le promoveze în cadrul unei
Conferințe Naționale, în care să-și prezinte rezultatele cercetărilor. Când
anume nu vă pot spune, însă”, a mai ținut să precizeze șeful Salvamont Vâlcea.
Nume
precum: Peştera Caprelor, Avenul Piciorul Boului sau Peștera Valea Coților, Peştera Pagodelor, Peștera Rac, Peştera Valea Bistriţei, Peştera
cu Lac, Peştera cu Perle, Peştera Arnăuţilor, Peştera Clopot se regăsesc și în „Clasificarea
peşterilor şi a sectoarelor de peşteri – arii naturale protejate”, dar nu și circuitul
turistic.
Sunt doar 11 astfel de rezervații naturale ce cuprind în total o suprafață de 10,5 hectare.
– Peștera
Pagodelor, spre exemplu, a fost cartografiată încă din 1976 de către o echipă
de speologi din Râmnicu Vâlcea, care au menționat la acea vreme că nu poate fi
vizitată de mai mult de trei persoane în același timp, dotate cu echipament de
protecție și surse de iluminare. Numele i-a fost dat datorită stalagmitelor
gulerate de la bază, „conice în trepte”. Au mai remarcat și depozitul de argilă
acoperit de o glazură calcitică strălucitoare.
– Avenul
Piciorul Boului este un puț săpat de natură în mijlocul unor stânci, în vecinătatea
satului Câinenii Mari din Munții Făgăraș, cu depozite de marmură și dolomite stratificate,
de mare interes pentru pasionații de geologie și speologie. Drumul către peșteră
mai ales pe ultima porțiune unde se poate merge doar pe jos nu este marcat, și
duce spre Stâna din Valea Coților și Șaua Prislopului. Mai este cunoscută și
drept Peștera Valea Coților.
– Tot
în Masivul Buila – Vânturarița, la peste 1000 de metri altitudine mai există o
peșteră spectaculoasă cunoscută drept Peștera cu Perle, despre care se spune că
există din timpuri ancestrale și care se remarcă prin speleoteme (concrețiuni ale peșterilor) sferice sau
ovoidale, cu dimensiuni care variază între 1 și 10 centimetri, chiar și mai mari, denumite „perle de peșteră”. Unele sunt acumulate în „cuiburi“.
– Lângă
Mănăstirea Arnota mai este o peșteră cu o poveste foarte interesantă, descoperită
de un călugăr, motiv pentru care i s-a spus Avenul Călugărului. Are până în
100 de metri adâncime și stalagmite, dar nu este recomandabilă turiștilor,
fiind destul de periculoasă, fiind sub risc de căderi de pietre.
„În
Cozia (Parcul Național Cozia – n.red.) nu avem peșteri, ci doar niște galerii făcute
de exploatările miniere, dar nici acestea nu sunt deschise circuitului
turistic. Cum sunt și cele de la Voineasa. Sunt pentru prospecțiuni geologice, nu pentru turiști. Mai este Peștera Arnăuților, pe Valea Olăneștiului și acolo
se intră, chiar dacă nu este amenajată, am văzut turiști. Ce se vizitează
însă în Vâlcea nu sunt peșteri de anvergură, care să uimească. Peșterile adevărate
sunt cele de pe Cerna, dar nu sunt deschise. Ar mai putea fi și cele de pe Cheia,
dacă ar fi amenajate. Zona carstică puternică este cea de pe
Valea Cernei. Mai sunt niște caverne interesante pe Târnovul, dar mici de
dimensiune. Toate acestea nu sunt deschise însă circuitului turistic, deci nu le recomandăm
turiștilor”, a mai precizat șeful Salvamont Vâlcea, Mircea Lera.
