Gara de Nord București (fostă „Gara Târgoviștei”), cel mai important nod feroviar din România, are o istorie bogată care se întinde pe mai bine de 150 de ani. De la inaugurarea sa în 1872, gara a fost martora a numeroase evenimente semnificative, reflectând evoluția țării și a societății românești.
Gara de Nord. FOTO agir.ro
Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868, în prezența domnitorului Carol I. Locația aleasă a fost pe un teren situat la nord de centrul Bucureștiului, cunoscut la acea vreme ca „Câmpul Filaret”.
Gara a fost construită de consorțiul german Strousberg, care a realizat și alte tronsoane de cale ferată în România, pe un teren care, la mijlocul secolului al XIX-lea, se afla la marginea capitalei, în proprietatea boierului Dinicu Golescu.
Patru ani mai târziu, la 25 septembrie 1872, a fost inaugurată Gara Târgoviștei (numele inițial al Gării de Nord), odată cu deschiderea circulației feroviare pe linia Roman – Galați – București – Pitești.
La început, traficul era unul mixt, călători, dar și marfă, pentru ca ulterior gara să fie una în totalitate dedicată traficului de călători.
După Războiul de Independenţă din 1877, în cinstea luptelor de la Griviţa, Calea Târgoviştei este redenumită Calea Griviţei, iar în anii următori, mai precis în 1888, gara bucureșteană a căpătat numele consacrat – Gara de Nord, pe care îl știm cu toții.
Gara de Nord a fost cea de a doua gară a Bucureștiului, prima fiind Gara Filaret, deschisă în octombrie 1869 cu ocazia inaugurării primei linii de cale ferată din România, calea ferată București–Giurgiu.
„În ceea ce privește clădirea gării, ea este o clădire cu parter și etaj, este în forma literei U, având două corpuri paralele legate de un al treilea corp dispus perpendicular ce are două turnuri ce există si astăzi. Arhitectura gării este inspirată de cea a Gării de Nord din Paris, având fațada principală orientată către oraș, de-a lungul Căii Târgoviște, actuala Cale a Griviței. La început intrarea în gară se făcea prin intermediul unui spațiu de legătură ce avea o alee centrală numită „curtea călătorilor”. Încă de la început, clădirea gării a fost martoră a numeroase evenimente istorice, începând cu anul 1877 când a primit vizita țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, ori anul 1883 când trenul „Orient Express” a oprit pentru prima dată aici”, potrivit „Lecția de Istorie” .
Piatra de temelie a Gării de Nord a fost pusă pe 10 septembrie 1868. FOTO: imagoromaniae.ro
„Orașul feroviar“
„În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o gară reprezenta conexiune, coeziune și deschidere, fiind în fapt o emblemă a orașului, precum și un motor de dezvoltare a zonei înconjurătoare. Astfel, odată cu inaugurarea gării, apare și necesitatea de a organiza facilități pentru călători sub forma hotelurilor și restaurantelor, precum și a magazinelor“, spun cronicarii.
Totodată, au apărut și alte elemente de infrastructură feroviară – depou, depozite, ateliere de reparații, dar nu numai.
Discriminată de Ceaușescu
Însă, și din punct de vedere educațional și cultural, Gara de Nord a fost un factor decisiv. Odată cu dezvoltarea cartierului Giulești și creșterea numărului de locuitori, au fost înființate și unități de învățământ cu profil specific – astăzi Colegiul Tehnic „Dinicu Golescu“ și Colegiul Tehnic Feroviar „Mihai I“.
De asemenea, în perioada interbelică, când la conducerea CFR se afla inginerul inspector general Cezar Mereuță (1933-1936), sunt construite Casa Culturală Giulești și Stadionul CFR Giulești, inaugurate câțiva ani mai târziu.
