Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară.
Tractorul Brașov exporta tractoare la schimb cu petrol sau banane. FOTO: facebook.com/uzinatractorul
„Una dintre cele mai frecvente critici la adresa integrării României în structurile euro-atlantice se referă la pierderea bazei sale industriale moștenite de la regimul comunist”- se arată în studiul „Revitalizarea Pieței Unice pentru următorii 30 de ani”, realizat de conferențiarul universitar Radu Nechita de la Universitatea Babeș-Bolyai (Facultatea de Studii Europene), și cercetătorii Christian Năsulea și Diana-Florentina Năsulea de la Academia de Studii Economice București.
Cercetătorii arată: „Contrar acestor critici nostalgici (și selectiv amnezici), România are acum una dintre cele mai complexe economii din lume, din ce în ce mai capabilă să exporte pe piețe competitive o mare diversitate de bunuri și servicii.”
Ei se referă la „Atlasul complexității economice”, al cercetătorului Ricardo Hausmann, de la Universitatea din Harvard, în care se arată că România evoluat în ceea ce privește indicele de Complexitate Economică de la locul 31 în 1995 la locul 19 în 2021 (din 133 de țări analizate).
„Acel acel studiu al complexității economiei nu este făcut de cineva plătit de Guvernul României sau de de către noi. Este un studiu făcut de un cercetător al Universității Harvard”, a explicat Nechita pentru „Adevărul”.
„Acest clasament nu numără coșurile de fum ale fabricilor”
Cele mai sofisticate economii din lume sunt, conform indexului amintit, Japonia (1), Elveția (2), Germania (3), Coreea de Sud (4) și Singapore (5). Imediat înaintea României se află Italia (locul 16), China (17) și Franța (18)
Clasamentul complexității economice evaluează starea actuală a cunoștințelor de producție ale unei țări. Țările își îmbunătățesc acest coeficient prin creșterea numărului și a complexității produselor pe care le exportă cu succes, explică cercetătorii de la Universitatea Harvard.
„Acest clasament nu numără coșurile de fum ale fabricilor, ci ce anume se produce. Într-adevăr, în unele cazuri, se face doar asamblarea la noi, dar sunt și operațiuni mai complexe, operațiuni care sunt de creație, lucruri cu valoarea adăugat mare. Fabrica Dacia produce acum într-o lună de zile, cam cât se producea într-un an pe vremea comunismului. Iar din punct de vedere calitativ nu are rost să discutăm”, a explicat Radu Nechita.
Nechita explică de ce industria din perioada comunistă nu avea cum să fie sustenabilă în economia de piață și răspunde celor care critică faptul că acum majoritatea fabricilor aparțin unor companii străine.
„Noi nu ne vindem țara”
Cum a ajuns România să se afle într-un top select în ceea ce privește complexitatea economiei?
Nechita susține că în ciuda greșelilor și furturilor care s-au întâmplat după Revoluție, economia României s-a dezvoltat foarte mult datorită investitorilor.
„Au fost multe erori, privatizări dubioase, frauduloase cu investitori dubioși, furturi, diverse fabrici date la fier vechi, toate aceste lucruri ne-au întârziat dezvoltarea. Dar au venit investitori din străinătate care au adus capital, au sporit productivitatea muncitorilor din România. Capitalul nu se limitează doar la bani, trebuie să ținem cont de toată tehnologia, de know-how-ul, de toată conectarea cu piețele internaționale”, explică el.
Specialistul nu este de acord cu cei care critică faptul că unele companii străine au rate de profit mai mari în România decât în țările de origine.
„Am învățat foarte, foarte multe lucruri datorită acestor investitori străini și trebuie să înțelegem că ei n-au venit aici să ne ajute pe noi, au venit în căutarea profitului. Nu înțeleg de ce se miră unii că au rate de profit mai mari decât la ei în țară. Dacă nu ar fi ratele de profit mai mari la noi, de ce s-ar fi deranjat să vină de la bun început?”, a explicat el.
Economistul susține că România ar fi fost astăzi și mai avansată economic dacă țara ar fi fost deschisă investitorilor străini mai devreme.
„Noi am fost cu sloganul „nu ne vindem țara”. Păi nu voiau să o vindem, cei care au lansat sloganul acesta, toată securitatea transpartinică și eșalonul doi-trei ș.a.m.d. al Partidului Comunist Român. Nu voiau s-o vândă, voiau s-o ia ei pe gratis. S-au întârziat lucrurile. Au început să facă aranjamente cu diverși investitori, mai mulți sau mai puțin dubioși, ținând la distanță investitorii serioși. Noi când în sfârșit ne-am hotărât să facem reformă, polonezii deja aproape că o terminaseră”, explică economistul.
Dacia produce acum într-o lună cât producea într-un an în perioada comunismului. FOTO: mobile.de
Skoda vs Dacia
El susține că România a deschis industria pentru investitorii străini în 1998, când companiile care au vrut să investească în Est deja au făcut-o.
Nechita dă exemplul privatizării fabricii Skoda comparativ cu privatizarea Dacia: „Ei au rezolvat-o rapid prin 92, noi încă prin 1998, încă nu am terminat 100%. Ei au încasat miliarde de mărci, noi am încasat foarte puțin”.
Nostalgicii după industria din vremea comunismului plâng după platformele industriale și fabricile care au dispărut. „Acea industrie care poate în momentul în care a fost lansată prin anii 70, cu împrumuturi, cu eforturi foarte mari din partea tuturor, acea industrie n-a fost în stare să fie competitivă de la bun început sau să rămână competitivă și să genereze prin exporturi suficientă valută încât să poată plăti acele datorii. Deci acele fabrici cu care ne mândrim și pe care le regretăm sunt fabrici care nu știu dacă au fost vreodată rentabile pe bune, iar dacă au fost, n-au fost suficient de rentabile încât să supraviețuiască într-o într-un mediu concurențial adevărat”, explică economistul.
„Exportam tractoare pe petrol și banane”
El dă exemplul fabricii Tractorul Brașov, care producea un tractor depășit din punct de vedere tehnic: „Era pe o licență FIAT de prin anii 60, deci era un tractor vechi. După căderea comunismului nu s-a reușit păstrarea piețelor externe. Oricum, din acele exporturi nu intrau banii în țară, deoarece primeam petrol, banane sau alte produse la schimb. După părerea mea acesta nu este export ci se numește cadou”.
Industria socialistă funcționa prin planificare centralizată, comerțul exterior era monopol de stat și era controlat de Securitate, completează el.
În plus de aceasta, industria a suferit grav prin anii 80, din cauza raționalizării atât de stricte a valutei prin care se interzicea practic orice import, orice retehnologizare, orice inovație cât de mică care ar fi putut ameliora lucrurile. „Tocmai această lipsă de valută a fost generată din incapacitatea industriei de a genera măcar atâția dolari cât să permită înlocuirea capitalului uzat”, a explicat Nechita.
Înainte de privtizare, la combinatul sinderurgic Galați erau pierderi de 1 milion de dolari lunar.
„Ei voiau să nu ne vindem țara ca s-o poată jefui ei”
Unul dintre argumentele nostalgicilor este faptul că acum industria românească este deținută în mare parte de către străini.
„Într-adevăr, o parte este deținută de investitori străini. O mare parte a dispărut deoarece industria românească a fost făcută de un regim ilegitim orbit de ideologie, care a dezvoltat industria grea, fie că era sau nu rentabilă, ne lăudam cu tonele de oțel pe cap de locuitor, în condițiile în care siderurgia murea în Europa. Suportăm consecințele unor decizii eronate luate în anii 70. Noi am pariat pe industria petrochimică și siderurgică și toate au fost pariuri pierdute și se vedea că au fost perdante încă aproape din perioada în care au fost făcute investițiile sau imediat după ce s-au lansat”, susține Nechita.
Pe de altă parte, a trebuit să se aleagă între a lăsa fabricile sub administrarea de stat, cu performanțe slabe sau chiar în pragul falimentului, și a găsi un investitor serios.
„Uitați-vă la combinatul siderurgic de la Galați care înregistra pierderi de 300 de milioane de dolari pe an, un milion de dolari pe zi. Până în 2001, când a fost privatizat de guvernul Năstase cu numai 70 de milioane de dolari. Iar în anul cred că imediat următor de după privatizare, combinatul a generat 300 de milioane de dolari profit. De ce? Pentru că nu se mai fura de acolo. Bineînțeles că cei care erau conectați politic, normal că ar fi vrut să nu vândă țara din moment ce o puteau jefui sub minciuna că-i un bun al întregului popor” – a explicat specialistul.
După căderea comunismului cele mai multe fabrici nu s-a putut adapta la economia de piață. În alte cazuri, conducerea coruptă a dus la devalizarea acestor fabrici și vânzarea la fier vechi.
