Doctorul
în istorie Antoniu Martin dezvăluie pentru „Adevărul” discuțiile pe care le
aveau masonii arădeni în trecut. Acesta a scris și o carte despre acele
vremuri.
Clădirea Concordia FOTO Antoniu Martin
Antoniu
Martin spune că fără îndoială, maturitatea mișcării masonice arădene de la sfârșitul
secolului XIX-lea și începutul secolului XX-lea a fost dată, dincolo de
numeroasele proiecte în folosul comunității, de problematicile diverse și
complexe abordate în interiorul lojii Concordia.
O
temă extrem de interesantă prezentată în anul 1895, în 20 iunie, într-o ținută (ședință)
a lojii se referea la rolul francmasoneriei în societatea modernă, cel care a
propus-o spre audiență fiind oratorul de la acea vreme Szomogy Gyula.
Discursul
acestuia pornește de la legătura care există între masonerie și Sfântul Ioan Botezătorul,
amintind că relația respectivă este una pur spirituală. Epoca în care a trăit și
a fost martirizat Sfântul Ioan Botezătorul a sădit sămânța idealurilor și
aspirațiilor umane înalte de care se preocupă masoneria.
Memoria
patronului spiritual al masoneriei operative a trecut de la epocă la
epocă, perpetuându-se întruchiparea vieții de onoare, condiție sine qua non a
obținerii fericirii.
„Dar,
ce era masoneria și cum a evoluat aceasta în concepția masonilor arădeni?
Societatea inițiatică, spunea Szomogy Gyula, a rămas secole de-a rândul o
putere ascunsă, care creează, construiește prin metode nevăzute de ochiul
profan. Masoneria combate răul, cu ajutorul principiului opus, binele, schimbă
viața socială sau statală greșit orientată, întrerupe ilegalitățile seculare
strigătoare la cer, introduce legea și dreptul în locul forței brute. Masonii,
continua oratorul lojii Concordia, au manifestat răbdare și forță care i-au
apărat de orice atac din partea societății profane. Masonii nu au așteptat și
nu așteaptă faimă, recunoaștere sau mulțumire din partea contemporanilor sau a
posterității”, spune Antoniu Martin.
Istoricul Antoniu Martin FOTO arhivă personală
Expunerea
merge și mai în profunzime, dezbătând aspectul discreției cu care operează masonii.
„Dacă
masoneria vrea într-adevăr binele, de ce nu-l vrea deschis? De ce se închide
în negurile secretelor? Iată întrebări legitime din partea societății profane.
Szomogy Gyula răspunde că tradiția pe care o are societatea inițiatică este un
argument, dar totuși unul secundar. Cel principal ar fi acela că lucrarea
masonilor se concentrează asupra lor înșiși, iar progresul personal nu poate fi
măsurat și nu poate fi descris pentru altul”, mai adaugă istoricul
arădean.
Viață
statală și masonerie
Un
alt subiect pus în discuție cu ocazia reuniunii respective a fost conexiunea
dintre viața statală și masonerie.
Masoneria,
susținea conferențiarul, nu face o politică obiectivă, chiar exclude orice fel
de politică. Îndatorirea ei este de a menține un nivel crescut de moralitate prin
mijloace specifice, atât în sferele înalte ale puterii, cât și în cele de jos
ale oamenilor de rând.
Dar,
totodată, societatea inițiatică poate fi un analizator atent al spiritului epocii
și al modului de exercitare a puterii.
„Prin
urmare, în concepția oratorului lojii Concordia, masoneria nu este o entitate care
să conteste guvernul, guvernarea sau instituțiile ei și nici nu dorește să stabilească
direcția guvernării ci păstrează și păzește cele mai înalte principii morale.
Iată doar câteva aspecte asupra cărora insistau membrii lojii Concordia în
jurul anului 1900. Reflecția de mai sus asupra condiției masoneriei și a
masonilor denotă preocuparea pentru înțelegerea propriei identități. Putem
considera că aceste reflecții și explicații sunt și astăzi extrem de actuale”,
mai adaugă Antoniu Martin.
Masoneria
nu trebuie confundată cu vreo religie
Doctorul
în istorie mai spune că un alt aspect care nu putea să lipsească din abordarea
masonilor arădeni l-a reprezentat raportul dintre societatea inițiatică și
religie.
În
conferința oratorului lojii se preciză faptul că masoneria nu trebuie
confundată cu vreo religie deoarece nu asumă și nu promovează vreo dogmă.
Masoneria nu oferă un adevăr spiritual absolut, nu oferă un răspuns definitiv
întrebărilor de ordin religios, ci din contră, ridică întrebări și mai multe.
În
fapt, potrivit masoneriei, fiecare om, fiecare membru poate/trebuie să-și
găsească singur răspunsul la întrebările fundamentale.
„Acest
paragraf din conferința lui Szomogy Gyula este extrem de important și de
actual, deoarece observăm că și astăzi multă lume confundă masoneria cu
religia, sau cu vreo sectă de tip religios. Oratorul Concordiei preciza totuși
că interioritatea și puritatea vieții religioase reprezintă unul dintre cele
mai importante elemente ale vieții de mason. Credința în Dumnezeu, Ființa
Superioară, este chiar o condiție a admiterii într-o lojă masonică,
susținea Szomogy. Credința și religiozitatea generează binecuvântări în viață,
oferă liniștea interioară și face mai suportabilă orice lovitură din partea sorții.
Credința a fost dată, consideră conferențiarul, oamenilor spre binele lor și
spre fericirea generală. Moralitatea întărește deci puterea credinței, de aceea
una dintre preocupările importante ale masonilor o constituie sprijinirea
instituțiilor religioase”, mai adaug istoricul.
Acesta
precizează că totodată, trebuie spus că masonii nu fac diferențe între
diversele religii și confesiuni existente, așa cum nu fac diferențe nici între
oameni.
Szomogy
Gyula subliniază, în prelungirea discursului său, două scopuri extrem de
generoase ale masoneriei: întărirea, susținerea vieții religioase și, mai
important, împiedicarea mustrării de conștiință a indivizilor.
Masonii
trebuie să lupte pentru libertatea religioasă, pentru ca fiecare om să se poată
manifesta spiritual așa cum crede de cuviință, pentru că nu există un rău mai
mare pe această lume decât împiedicarea manifestării credințelor indivizilor, așa
cum le șoptește lor inima.
Tocmai
pentru că se cunosc episoadele dramatice din istoria omenirii în care credințele
și credincioșii au fost persecutați, masoneria are această datorie morală de a
apăra libertatea de conștiință, dar pe de altă parte trebuie să vegheze spre a
împiedica o anume dictatură din partea vreunei concepții religioase.
Pentru
că, spune Szomogy Gyula, ar fi într-adevăr tragic dacă ceva care a fost dat
omenirii spre binele ei – religia – ar ajunge să ducă la împiedicarea
fericirii, păcii, a binelui, adică a tot ceea ce este Dumnezeiesc în omenire. Dacă
religiile și confesiunile își susțin propriile interese, este datoria
masoneriei să reprezinte toleranța dintre acestea.
Relațiile
dintre masonerie, știință și artă
Tot
în acest discurs al oratorului Concordiei au fost abordate și relațiile dintre
masonerie, știință și artă. Potrivit lui Szomogy, scopul final al științelor îl
reprezintă descoperirea adevărului. Pe lângă această importanță, știința are și
aspectul practic.
Orice
demers științific trebuie să aibă și o componentă morală. Știința trebuie să
reprezinte o binecuvântare pentru omenire și nu un blestem. Masoneria nu este o
organizație științifică dar este formată din oameni care sunt capabili să
discearnă în orice împrejurare binele de rău și acolo unde lipsește informația
a o găsi.
„Orice
acuzație că știința ar fi o cale spre ateism este unilaterală. Chiar și în
problema binelui sufletesc, știința nu poate face rău, chiar dacă sunt și excepții
în acest sens. Arta, una dintre cele mai notabile bucurii ale vieții, este
înrudită din punct de vedere al moralității cu masoneria, chiar o rudă
apropiată a acesteia. Orice artist este la originea sa un mason, susține
oratorul în conferința sa, deoarece arta întruchipează frumosul și exprimă țeluri
și dorințe înalte și nu în ultimul rând exprimă efecte moralizatoare”, încheie
doctorul în istorie.
Cartea publicată de Antoniu Martin FOTO arhivă personală
Antoniu
Martin a publicat în anul 2001, cartea „Aspecte ale masoneriei arădene la sfârșitul
secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”.
În cartea care are 152 de
pagini, autorul explorează evoluția Francmasoneriei din Arad purtând cititorul
printr-un periplu inițiatic și exoteric al poveștilor Lojilor arădene.
