Ca mamă, faptul că
bebeluşul tău spune „tata” înainte de a spune „mama” sau chiar „te strigă” „tata”
poate fie extrem de frustrant, însă experții spun că nu ar trebui să o iei
personal. Acest așa-zis cuvânt nu este neapărat un indiciu că bebe îl preferă
pe tată în locul tău.
foto arhivă Sutterstock
„Este adesea legat de ceea ce copiii aud cel mai mult”, a precizat Stephanie Cohen, logoped și autoare a cărții
„The I Can Say Mama Book”, despre tendința aparent de respingere a mamelor. Precizarea
specialistei vine pe fondul unei avalanșe de videoclipuri cu mămici frustrante
pentru că bebelușii lor le cheamă „tata”, în ciuda eforturilor lor de a-i face
să spună „mama”, relatează NewYorkPost.
Într-o compilație
video de pe TikTok cu peste 1,6 milioane de vizualizări, diverse mame sunt
văzute spunându-le „ma-ma” copiilor lor, în speranța că aceștia le vor imita, dar
bebelușii se încăpăţânează să rostească sfidător „tata”. Un alt videoclip, cu 4
milioane de vizualizări, arată o mamă care își imploră copilul „te rog spune «mama»”, în timp ce acesta
continuă să o strige „tata”.
Dar, deși apelativul
„tata” poate fi extrem de frustrant pentru mame, există o varietate de motive
pentru care bebelușii pot spune „tata” înaintea lui „mama”, care nu au nimic
de-a face cu preferințele pentru un părinte sau altul.
Potrivit
logopedului Stephanie Cohen, unul dintre aceste motive este că bebelușii aud
adesea mai mult „tata”, deoarece mamele lor au tendința de a vorbi despre
partenerii lor de sex masculin mai mult decât despre ele însele.
Un alt motiv ar fi
că, în unele cazuri, bebelușul nu se adresează nici unuia dintre părinți, ci
mai degrabă își testează gura, potrivit logopedului, care notează că este
natural ca bebelușii să scoată sunete ca „T” şi „D”.
„Apoi, atunci când un bebeluș spune «mama» sau «tata»,
acel adult se luminează și bebelușii încep să lege un înțeles de acel cuvânt…
Dar, iniţial, bebelușul doar explora modul în care funcționează gura lui, modul
în care poate scoate sunete”, a
spus Stephanie Cohen. Cu alte cuvinte, așa-zisele lor prime cuvinte ar putea
fi, de fapt, niște sunete fără niciun sens sau semnificaţie.
Mai există şi o a
doua teorie, adesea contestată, conform căreia „tata” este mai ușor de
pronunțat. În timp ce lingvistul rus Roman Jakobson spune că este mai simplu
pentru bebeluși să pronunțe „m” (de la „mama”), deoarece au tendința de a face
acest lucru atunci sug, expertul în lingvistică Breyne Moskowitz consideră că
sunetele nazale, cum ar fi „m”, sunt, dimpotrivă, mai greu de pronunțat. Oricum
ar fi, datorită întăririi pozitive care se produce în timp, bebelușii încep în
cele din urmă să asocieze „tata” sau „mama” cu părintele respectiv.
„Treptat, ei încep să înțeleagă, prin experiențe
repetate, că atunci când aud aceste cuvinte («mama» sau «tata»), înseamnă
persoana respectivă”, a
explicat Stephanie Cohen. „Apoi, pentru
că observă că mama sau tata reacționează atunci când ei și alții folosesc
aceste silabe, mulți folosesc aceste cuvinte cu intenția de a se referi la sau
de a obține atenția mamei sau a tatălui”, a mai spus logopedul.
