Specialistul în finanțe digitale, inovație și investiții, dr. Mark Khater de la Universitatea din Cambridge a vorbit la Cluj despre teme precum atitudinea tinerilor față de bani, încrederea în sine a popoarelor, factorii culturali importanți în afaceri, dar și inteligența artificială sau emigrarea în business.
Dr. Mark Khater, liderul Centrului pentru Strategie și Performanță de la Universitatea din Cambridge, director al Institutului YNOT pentru Finanțe Digitale și membru al Queens’ College din Cambridge, a lucrat în domeniul finanțelor alternative, al investițiilor și al inovației timp de peste 20 de ani. Interesele și experiența sa în cercetare și practică includ modelarea strategică și financiară. A vizitat Cluj-Napoca în calitate de speaker invitat de Mathias Corvinus Collegium, pentru a împărtăși gândurile, ideile și experiențele sale cu tinerele generații.
În prezent, simt că tinerii, generațiile Z și Alfa sunt mult mai interesați de planificarea strategică, se gândesc mai conștient la chestiuni financiare, la viața lor, la bani, decât cei de dinainte. Ce părere aveți despre acest lucru?
Sunt total de acord. Cred că această generație are aspirații mai materialiste decât generațiile anterioare. A te gândi la bani și a te gândi la bani în mod corect sunt două lucruri foarte diferite. Cred că această generație se gândește mult mai mult la bani, la lumea materială. Nu vreau să critic noua generație, dar poate abordarea are nevoie de puțin mai multă structură. Este probabil ca ei să beneficieze mai mult de ceea ce predăm astăzi, pentru că adăugăm structură la ceva de care sunt deja foarte interesați. Și, spunând asta, nu acuz această generație că este materialistă. Spun doar că au mult mai multe aspirații pentru că sunt mai conștienți de ceea ce are lumea de oferit.
Cred că generațiile Boomers, X, Y sunt foarte speriate de război și de criza financiară. Dar generația tânără? Sunt mai curajoși sau mai optimiști decât noi?
Nu știu dacă este vorba de curaj sau de optimism sau dacă pur și simplu nu le pasă – nu pot să pun punctul pe „i”. Poate pentru că nu au văzut niciodată un război, nu știu de ce să se teme. Uneori, dacă nu ai văzut ceva, îți este foarte greu să te temi de acel ceva. Când ești atât de departe în timp față de un eveniment, nu te poți teme cu adevărat de el pentru că nu știi de ce ar trebui să te temi. Sunt destul de sigur că această generație se teme de o altă pandemie pentru că a experimentat-o. Așadar, cred că atunci când spun că nu le pasă, de fapt ei aleg să nu le pese. Cred că, deoarece războiul a avut loc cu mult, mult timp în urmă și nimeni nu l-a experimentat cu adevărat foarte recent, această generație este din ce în ce mai detașată de el.
În această parte a Europei, în România, simt de multe ori că nu avem suficientă încredere în noi înșine și uneori suntem invidioși pe americani, pentru că ne gândim că ei cred cu adevărat că orice vis poate deveni realitate. Ați vizitat Ungaria de 2-3 ori, acum sunteți la Cluj. Simțiți acest lucru?
Nu știu de ce oamenii din România și Ungaria nu au suficientă încredere în ei înșiși și – pentru că văd că sunt capabili, iar studenții cu care mă întâlnesc sunt inteligenți. Cunosc o mulțime de români și maghiari de succes, muncitori, peste tot în lume. Și oriunde se duc, muncesc foarte mult și îi depășesc pe cei din țara în care se află. Așa că nu știu de ce această îndoială de sine este încă aici. Nu o înțeleg, pentru că tot ceea ce ne înconjoară, tot ceea ce văd la tineri, în modul în care generația mai în vârstă se preocupă de generația tânără, ar sugera că aceasta merge în direcția corectă. Ar sugera că ești capabil să faci orice.
Există o mulțime de maghiari și români care au călătorit în Statele Unite și au contribuit incredibil la progresul acestei țări, ceea ce înseamnă, practic, că românii și maghiarii sunt la fel de capabili ca oricine altcineva. Și poate că acesta este un lucru pe care sistemul educațional, părinții acestei generații trebuie să insiste în rândul generațiilor viitoare, pentru a le spune: uite, sunteți la fel de capabili ca acești oameni de acolo.
Pe parcursul carierei dumneavoastră ați experimentat o mulțime de culturi diferite. Există un factor cultural care este important și în afaceri?
Da, unele culturi îmbrățișează eșecul și există unele care îl consideră o rușine. Și cred că culturile care se rușinează de eșec nu le permit oamenilor lor să inoveze. Oamenilor le este frică să eșueze și să inoveze, să își asume riscuri, să facă lucruri pe care alții nu le-au mai făcut până acum. Ei nu vor să iasă în evidență fiindcă, în cazul în care eșuează, le e teamă că vor fi criticați.
În schimb, în culturile care acceptă eșecul, care îl privesc ca pe un alt pas spre succes, oamenii au tendința de a-și asuma mai multe riscuri, de a inova, de a face lucruri pe care nimeni nu le-a mai făcut până acum, de a dezvolta noi afaceri, de a lua decizii financiare bine informate, dar mai riscante.
Cred că ar fi bine dacă ar fi încurajată mai mult acceptarea eșecului, dacă oamenii ar fi învățați că acesta nu este un lucru rău. Pe de altă parte, e important să ne gândim mai mult la motivele pentru care eșuăm și la modul în care putem îmbunătăți ceea ce facem. Acest lucru împinge cu adevărat cultura respectivă spre mai mult succes comercial și financiar.
Știu că sunteți foarte interesat de inteligența artificială. Cum se leagă, de exemplu, de tranzacționare, de procesele financiare?
Mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții lucrând în domeniul inteligenței artificiale. Cred că are parte de multă publicitate negativă, dar și de multă promovare exagerată, iar ambele tendințe sunt greșite. Ceea ce experimentăm și vedem astăzi nu este nici artificial, nici inteligent. Suntem încă în procesul de dezvoltare a unei inteligențe artificiale reale. Inteligența artificială nu este încă o amenințare pentru umanitate. Avem încă puterea de a exercita reglementări și aspecte etice.
Inteligența artificială poate fi incredibil de importantă în luarea deciziilor financiare, poate deveni un instrument foarte ușor de utilizat. Dar nu poate încă să înlocuiască complet un manager de investiții sau un trader sau un analist. Cu timpul, ar putea deveni un instrument mai valoros pentru investitor sau trader. În prezent, există atât de multe încercări, iar eu lucrez la aplicarea inteligenței artificiale și a finanțelor, și cred că există un viitor strălucit pentru IA, care ajută la luarea unor decizii financiare mai eficiente.
Oamenii din Transilvania nu cred că cineva din această parte a lumii poate fi broker în New York, de exemplu. Dar este obligatoriu să mergi la New York? Dumneavoastră, ca om de afaceri cu experiență, cum vedeți situația? Putem face ceva la fel de măreț ca în vest și acasă?
New York este un loc minunat. Și de fiecare dată când cineva vine din Europa de Est și muncește din greu, ajută New York-ul să devină un loc mai bun. Același lucru în Londra sau în Paris. Nu este nimic rău în asta, dar toate aceste talente mari nu contribuie la România, ceea ce este mare păcat, pentru că aici se pot face lucruri incredibil de mărețe la nivel local. Iar a reuși la nivel local nu înseamnă că nu reușești la nivel global, pentru că nimic nu te împiedică să construiești produse locale incredibil de uimitoare pe care clientul global le dorește.
Dar, de multe ori, să mergi în Vest și să lucrezi acolo este foarte atractiv. Cred că asta se întâmplă pentru că sistemul este conceput pentru a atrage talentele globale și pentru a le folosi cât mai bine. Și, uneori, sistemele din anumite țări s-ar putea să nu încurajeze inovarea și dezvoltarea de noi afaceri la fel de mult ca, să spunem, New York sau Londra sau alte orașe atractive. Aș spera cu adevărat – și de fiecare dată când vorbesc cu românii le spun acest lucru – să rămâneți acasă și să vă dezvoltați propria economie. Economiile trebuie să stea pe propriile picioare, să fie construite pe umerii copiilor lor. Și dacă toți copiii talentați pleacă în străinătate, cine va merge în țara voastră? Aceasta este problema.
O mulțime de oameni de aici, din Cluj, tind să spună că orașul nostru este sau va fi Silicon Valley al Europei de Est. Ce părere aveți despre această idee?
Nu încercați să fiți Silicon Valley, pentru că atunci doar încercați să copiați ceva ce a fost construit în America, de americani pentru America. Aceasta este una dintre cele mai mari provocări atunci când începi să construiești un hub tehnologic sau un hub de antene într-o țară, să încerci să copiezi un model care funcționează într-o altă țară, pentru că circumstanțele, mediul sunt diferite.
Această parte a Europei de Est are o mulțime de talente în domeniul tehnologiei, multă educație STEM și o mulțime de oameni care sunt interesați de învățare, inginerie și calculatoare. Pentru ca aceasta să devină o inovație incredibil de mare în România, este nevoie de elemente precum capitalul de risc. Este nevoie de sprijin guvernamental, de mentorat pentru tinerii antreprenori, de un ecosistem care să fie dezvoltat. Trebuie să existe planuri clare despre cum se pot face toate acestea, iar aceste planuri trebuie să fie adaptate culturii românești, nu construite în conformitate cu ceea ce a funcționat în America. Dacă toate acestea există, nimic nu va împiedica lucrurile să se întâmple.
