În centrul orașului Galați, pe locul unui lăcaș de cult, a existat o groapa comună unde erau aduse trupurile celor răpuși de ciumă și holeră. Săpăturile arheologice făcute în perioada 1950-1960 au dus la identificarea unui cimitir pentru victimele molimelor.
Pe locul fostei gropi comune a fost ridicată o biserică FOTO: Arhiepiscopia Dunării de Jos
Potrivit Arhiepiscopiei „Dunării de Jos”, la temelia Bisericii Sfântul Haralambie, aflată lângă Piața Centrală a orașului Galați, se află „trupurile acelor suferinzi, dar şi ale celor care erau înmormântaţi aici”.
„Lăcaşul de cult a fost ridicat în doar şapte luni, între 1 mai şi 1 decembrie 1848 și a fost sfinţit în 20 decembrie 1848. Zidirea bisericii a fost posibilă datorită dragostei de Dumnezeu a opt negustori din Galaţi, între care şi Ilinca Lucacis, cea care a donat terenul”, susțin reprezentanții Arhiepiscopiei „Dunării de Jos” Galalți.
Pe terenul actualei biserici a fost construită la început, o bolniţă, unde erau aduşi şi trataţi bolnavii de holeră.
La mijlocul veacului al XIX-lea, această zonă era situată la marginea târgului Galaţi Ulterior, s-a transformat într-o groapă comună. Acolo erau aduse trupurilor celor decedați din cauza ciumei și a holerei.
„La temelia acestui sfânt lăcaş se află trupurile acelor suferinzi, dar şi ale celor care erau înmormântaţi aici, fiindcă potrivit documentelor din arhivă, aici a fost un cimitir. La mijlocul veacului al XIX-lea, această zonă era situată la marginea târgului Galaţi. În prezent ajungând să fie în imediata apropiere a Pieţei Centrale a municipiului Galați”, susține Arhiepiscopia „Dunării de Jos” Galați.
Ciuma la începutul sec IX FOTO: Wikipedia
Nu întâmplător Biserica poartă numele Sfântul Haralambie, recunoscut pentru nenumăratele minuni săvârșite în timp de cumplite molime, care în zilele noastre se numesc pandemii. Sfântul Haralambie este considerat de popor ca făcător de minuni, apărător de boli, dar mai ales de ciumă.
„Cea mai mare și cea mai apropiată intervenție a Sfântului Haralambie a fost în secolul al XIX-lea, în timpul unei cumplite ciume care a durat ani de zile. Noi avem o mărturie chiar în orașul Galați, lângă piață. Memorialul suferinței și biruinței pandemiei e frumoasa biserică <Sfântul Mucenic Haralambie>. Evident, sub pământ, sub biserică sunt osemintele luptătorilor cu pandemia. Această biserică memorial, aşezată peste gropile comune din perioada unei cumplite epidemii, din timpul lui Vodă Caragea, arată cât de mult ajută Dumnezeu prin Biserica Sa”, susține într-o cuvântare arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian Crăciun.
Sfântul Haralambie apărător de boli FOTO: Arhipiscopia Dunării de Jos
Din cauza stării avansate de degradare, cu binecuvântarea arhiepiscopului Casian Crăciun, începând cu anul 1998, biserica a intrat într-un amplu proces de reconsolidare şi restaurare. Catapeteasma a fost restaurată şi adusă la frumuseţea de odinioară.
„Ciuma lui Caragea”, molima-blestem care s-a abătut asupra românilor
Una dintre cele mai mari molime care au lovit ţara la începutul secolului al XIX-lea a fost epidemia de ciumă bubonică, cunoscută sub numele de „ciuma lui Caragea“.
Ioan Vodă Caragea, domnitor fanariot al Ţării Româneşti între anii 1812 şi 1818, faimos pentru codul de legi care-i poartă numele – Legiuirea Caradjea, a rămas în istorie şi prin molima care a lovit ţara în timpul domniei sale, căruia i-au căzut victime aproape 100.000 de oameni.
El şi-a început practic domnia lovit de ghinioane. Aşa se face că în prima noapte pe care a petrecut-o la reşedinţa domnească din Bucureşti, conacul său a fost mistuit de foc, iar a doua zi unul dintre oamenii din preajma sa a murit de ciumă bubonică. A fost momentul care a declanşat una dintre cele mai devastatoare epidemii din istorie.
