Oamenii de știință speră
că în curând autismul ar putea fi diagnosticat printr-un test simplu și ieftin, printr-o probă coprologică, după ce au descoperit diferențe semnificative între flora intestinală din
intestinele persoanelor autiste și cea a persoanelor care nu suferă de această
afecțiune.
Există speranţe pentru diagnosticarea rapidă a autismului. Foto Shutterstock
„De obicei, este
nevoie de trei până la patru ani pentru a pune un diagnostic confirmat pentru
autismul suspectat, majoritatea copiilor fiind diagnosticați la vârsta de șase
ani”, a declarat
profesorul Qi Su de la Universitatea Chineză din Hong Kong. „Panoul nostru de biomarker microbiom are o
performanță ridicată la copiii sub vârsta de patru ani, ceea ce poate contribui
la facilitarea unui diagnostic precoce”.
Rata autismului a
crescut vertiginos în ultimele decenii, în mare parte din cauza unei mai bune
conștientizări și a unei extinderi a criteriilor utilizate pentru
diagnosticarea afecțiunii. În Regatul Unit și în multe alte țări europene, se
consideră în prezent că aproximativ una din 100 de persoane face parte din
spectrul autismului, potrivit The Guardian.
Studiile efectuate
pe gemeni sugerează că 60-90% din autism se datorează geneticii, dar și altor
factori, cum ar fi părinții mai în vârstă, complicațiile la naștere și
expunerea la poluarea aerului sau la anumite pesticide în timpul sarcinii.
Semnele autismului variază de la copii care nu răspund la numele lor și evită
contactul vizual, până la adulți cărora le este dificil să înțeleagă ce gândesc
persoanele neurotipice și care devin anxioși dacă rutina lor zilnică este
perturbată.
Oamenii de știință
știu de mult timp că persoanele autiste au tendința de a avea bacterii mai
puțin variate în sistemul lor digestiv, dar încă se cercetează dacă acest aspect
se datorează în vreun fel autismului sau dacă, de fapt, contribuie la apariţia
acestei afecțiuni.
Qi Su și colegii
săi au analizat probe coprologice de la 1.627 de copii cu vârste cuprinse între
1 și 13 ani, dintre care unii erau autiști. Ei au verificat probele pentru a
vedea ce bacterii erau prezente și au făcut același lucru pentru viruși,
ciuperci și alți microbi numiți archaea.
Cercetătorii
descriu modul în care microbii intestinali diferă semnificativ la copiii cu și
fără autism. În total, 51 de tipuri de bacterii, 18 viruși, 14 archaea, șapte
ciuperci și o duzină de căi metabolice au fost modificate la copiii autiști. Cu
ajutorul învățării automate, o formă de inteligență artificială, oamenii de
știință au reușit să identifice copiii autiști cu o precizie de până la 82%, pe
baza a 31 de microbi și funcții biologice din sistemul digestiv.
Studiul a
evidențiat și alte modificări, diverse căi metabolice implicate în nivelul de energie
și neurodezvoltare fiind aparent întrerupte la copiii autiști.
„În timp ce factorii genetici joacă un rol important în
autism, microbiomul ar putea acționa ca un factor contributiv prin modularea
răspunsurilor imune, a producției de neurotransmițători și a căilor metabolice”, a declarat Qi Su. „Acest
lucru nu implică neapărat o cauzalitate, dar sugerează că microbiomul ar putea
influența severitatea sau expresia simptomelor din spectrul autismului”, a
mai spus el
Dacă studiul se
verifică, iar perturbarea microbiomului afectează gravitatea autismului,
aceasta ridică perspectiva unor intervenții personalizate, care utilizează
dieta sau bacteriile vii, cunoscute sub numele de probiotice, pentru a stabili
un microbiom mai divers la persoanele diagnosticate cu această afecțiune.
„În cele din urmă, acest domeniu larg de aplicare crește
potențialul de a dezvolta instrumente de diagnostic și strategii terapeutice
mai eficiente și neinvazive pentru autism”, a mai declarat Qi Su. Echipa desfășoară acum un studiu
clinic pentru a investiga dacă probele coprologice pot ajuta la identificarea
copiilor autiști de la vârsta de un an.
„Ideea că analiza
probelor de scaun poate ajuta la diagnosticare este foarte interesantă,
deoarece în prezent există un număr mare de copii și adulți care așteaptă să
fie evaluați. Procesul actual este foarte lung și există o lipsă de clinicieni,
cum ar fi psihologii și psihiatrii instruiți pentru a efectua un diagnostic
adecvat. În mod clar, studiul trebuie repetat de alte grupuri și în alte
populații din întreaga lume, dar abordarea ar putea oferi o cale nouă și mai
automatizată de diagnosticare pe termen lung”, crede dr. Elizabeth Lund,
consultant independent în nutriție și sănătate gastrointestinală.
