Tot pe 29 mai a căzut Constantinopolul, s-au născut compozitorul
Ionel Fernic și John Fitzgerald Kennedy, al 35-lea preşedinte al SUA.
Mihail Sebastian FOTO: Arhivă Adevărul
Se împlinesc 571 de ani de când a apus Imperiului Bizantin,
Constantinopolul fiind cucerit de sultanul Mahomed (Mehmed) al II-lea. Asediul
Constantinopolului a fost precedat de o lungă perioadă (1282-1453) de decădere
şi de agonie a statului bizantin.
În deceniul al şaselea al secolului al XIV-lea, Turcia ocupa
Tracia, teritoriul Imperiului Bizantin fiind redus la Constantinopole, Thessalonic
şi regiunile învecinate. La începutul secolului al XV-lea, înfrângerea lui
Baiazid I (1389-1402), la Ankara, de către Timur Lenk, a slăbit presiunea
otomană, amânând aproape cu o jumătate de secol cucerirea Constantinopolului.
Venit la putere în 1451, sultanul Mehmed al II-lea a început imediat
pregătirile militare şi diplomatice pentru cucerire. La 7 aprilie 1453, a
început marele asediu al Constantinopolului.
Căderea Constantinopolului FOTO: Wikipedia
Împăratul bizantin Constantin al XI-lea Paleologos
(1448-1453) a dispus de efective mai puţine, în timp ce Mehmed al II-lea a
mobilizat forţe impresionante. Primele asalturi au fost respinse. La 21
aprilie, turcii au realizat o acţiune spectaculoasă: 70 de vase au fost
transportate pe colina din Pera, cu ajutorul scripeţilor, alunecând de acolo pe
uscat, ca pe apă, în Cornul de Aur, de unde au putut controla manevrele
bizantinilor.
La 23 mai, împăratul Constantin al XI-lea a respins un
ultimatum dat de Mehmed.
În ziua de 29 mai 1453, noaptea (ora 1:30), a început
asaltul final, care s-a desfăşurat în mai multe valuri succesive, nelăsând
niciun răgaz celor asediaţi. În zorii zilei, corpul de elită al grănicerilor
(12.000 de oameni) a reuşit să înfrângă rezistenţa apărătorilor epuizaţi şi să
pătrundă în oraş. A urmat masacrarea populaţiei (40.000 morţi) şi un jaf
cumplit, care a durat trei zile şi trei nopţi. Constantin al XI-lea, ultimul
împărat bizantin, a murit în timpul confruntărilor militare.
1848: S-au
deschis lucrările Dietei maghiare de la
Cluj, unde s-a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria
Dieta din Cluj, Transilvania, a votat fără a ține
seama de opozitia Adunării romanilor de la Blaj si a unor
părţi importante ale saşilor şi maghiarilor ardeleni. Însuşi poetul Sandor
Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria,
argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi
numai 3 români si 24 de saşi. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena,
mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria, unde intelectualitatea liberală
maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria.
Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de
liderii maghiarilor în sensul formării unei naţiuni civice după modelul
preconizat de Revoluţia franceză, adică neţinând seama de componenţa etnică
eterogenă a ţării, prin omogenizarea forţată a etniilor diferitelor regiuni şi
prin impunerea unei singure limbi oficiale.
1901: S-a
născut Ionel Fernic, trubadurul aviator
Cu un destin scurt şi spectaculos, Ionel Fernic a fost o
„figură“ a începutului de secol XX din România. Compozitor a peste 400 de
şlagăre, aviator medaliat de Carol al II-lea, scriitor şi gazetar, Fernic a
lăsat în urmă romanţe şi tangouri cu succes şi astăzi. Excentric şi boem, zbura
cu o chitară în carlingă şi s-a fotografiat gol, cu un ceas la brâu, pentru a
ilustra o vorbă în circulaţie în epocă.
„Trubadurul zărilor
albastre“, Ionel Fernic (1901-1938) a fost un personaj care a marcat
începutul de secol XX în România. Multe din romanţele şi tangourile care ne
încântă de generaţii, cu mare succes şi astăzi, îi aparţin lui Fernic. „Iubesc femeia“, „Minciuna“, „La umbra
nucului bătrân“, „De ce mi-ai spus că mă iubeşti“ sau „Îţi mai aduci aminte, doamnă“, cântate de Cristian Vasile,
Zavaidoc, Jean Moscopol, Ioana Radu, Gică Petrescu, sunt doar câteva dintre
cele 400 de melodii compuse de Fernic, adevărate şlagăre ale timpului său şi
ale prezentului.
Ionel Fernic a avut un destin scurt, dar foarte spectaculos. Şi-a pierdut
viața într-un accident aviatic pe data de 22 iulie 1938, la vârsta de 37 de
ani, culmea, ca pasager al unui zbor pe ruta Varşovia-Bucureşti-Salonic. Venea
în Bucureşti pentru a participa la înmormântarea Reginei Maria.
1917: S-a
născut John Fitzgerald Kennedy, al 35-lea preşedinte al SUA (1961-1963)
John F. Kennedy a devenit preşedintele Statelor Unite
în 1961. Este considerat unul dintre cei mai carismatici lideri de stat din
istorie, precum şi un om care nu se sfia să apară mereu în public la evenimente
mondene.
John F. Kennedy FOTO: Arhivă
De asemenea, de numele său se leagă, mai ales, de
Criza rachetelor din Cuba (1962), moment crucial în evoluţia relaţiei în URSS
şi Statele Unite. La 22 noiembrie 1963, Kennedy a fost împuşcat în timpul
unei vizite efectuate în oraşul Dallas din statul Texas. Asasinul se numea Lee
Harvey Oswald. Asasinul preşedintelui american a fost ucis la câteva zile după
atentat de către Jack Ruby. Întrebarea care este pusă şi în prezent este de ce
a fost redus la tăcere Oswald.
A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei
Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al
liberalismului american.
1945: A murit
Mihail Sebastian, prozator, dramaturg și eseist român
Autorul celebrelor romane „Accidentul“ şi „Oraşul cu
salcâmi“ și al pieselor de teatru „Steaua fără nume“ şi „Jocul de-a vacanţa“ a
fost, în epoca sa, renegat de evrei, considerat „apărător al extremei drepte“,
dar şi „susţinător al comuniştilor“.
Pe numele adevărat Iosif Hechter, Mihail Sebastian s-a
născut, la Brăila, într-o familie evreiască. A urmat studiile universitare de
drept și filosofie la București. A lucrat ca secretar la o casă de avocatură și
mai apoi ca avocat. Intrarea în literatură i-a făcut-o Nae Ionescu, cel care a
fost președintele comisiei sale de bacalaureat.
Mihail Sebastian FOTO: Arhivă
Începând cu 1940 a cunoscut prigoana antisemită. I s-a
interzis să mai publice ca ziarist și i s-a restras licența de avocat. Din
cauza faptului că era evreu, piesele sale au fost interzise. Pentru a putea
pune în scenă „Steaua fără nume”, Mihai Sebastian s-a folosit de un pseudonim: Victor
Mincu. Scriitorul s-a ales cu titulatura de „evreul improbabil” fiind
condamnat de antisemiți pentru originea sa, dar și renegat de evrei care l-au
considerat trădător și apropiat al Partidului Comunist în 1944.
Una dintre cele mai controversate relații ale lui Mihail
Sebastian a fost cea cu Lucrețiu Pătrășcanu, ministru al Justiției în
primii ani ai comunismului.
Jurnalul său intim, ținut în perioada 1935-1944, a fost
publicat postum, abia în 1996. Originalul a fost scos din țară prin curier
diplomatic de fratele său mai mic, Andrei Benu Sebastian, și a ajuns la
Ierusalim.
La 29 mai 1945, în jurul orei 15.00, Mihail Sebastian a fost
lovit de un camion pe Bulevardul Regina Maria din Bucureşti şi a murit la
vârsta de 37 de ani. Scriitorul avea în buzunarul hainei textul conferinței pe
care urma să o țină la Universitate.
1958: S-a născut actriţa Annette Bening
S-a născut în Topeka, Kansas, fiind cea mai mică dintre cei
patru ai familiei Bening. Mama sa, Shirley, a fost solist în corul bisericii,
iar tatăl său, Arnett Grant Bening, a lucrat ca agent de vânzări și asigurări.
În 1959, familia ei s-a mutat la Wichita, Kansas, acolo unde
și-a petrecut copilăria. În 1965 tatăl său și-a găsit o slujbă în San Diego,
California și întreaga familie l-a urmat. A început să joace încă din liceu,
când a avut rolul principal în „The Sound of Music”.
A studiat actoria la Liceul Patrick Henry și a lucrat ca
bucătar pe un vas, pentru a se întreține. A intrat la Colegiul San Diego Mesa
și și-a continuat studiile artistice la Universitatea San Francisco. Încă din
acei ani a fost cunoscută pentru talentul său extraordinar și pentru excelenta
interpretare a rolului Lady Macbeth din piesa lui Shakespeare.
De-a lungul carierei sale, Annette Bening a adus pe ecran
multe reprezentaţii memorabile, inclusiv cele patru filme în care a jucat şi
pentru care a fost nominalizată la Oscar: „American Beauty”, „The Grifters”,
„The Kids Are All Right” şi „Being Julia”.
Actrița, care împlinește 65 de ani, este și câștigătoare a
două Globuri de Aur, pentru două din filmele menționate. Este măritată cu
Warren Beatty, cu care are 4 copii.
1982: Războiul din Insulele Falkland.
Forțele britanice îi înving pe argentinieni
Conflictul din 1982 a pornit după ce Argentina a invadat
Insulele Falkland (denumite de către ei drept Insulele Malvine), Georgia de Sud
şi Insulele Sandwich de Sud, teritorii situate în Atlanticul de Sud şi aflate
sub controlul Marii Britanii. În ciuda succesului unei invazii terestre
iniţiale, armata argentiniană a rezistat doar 2 luni în faţa forţelor
britanice, capitulând în iunie 1982, în urma unui conflict în care a pierdut
649 de soldaţi, iar alţi 11.000 au fost capturaţi ca prizonieri de război.
Insulele Falkland FOTO: Arhivă
Naţiunea argentiniană îşi ratifică legitimitatea şi
suveranitatea imprescriptibilă asupra Insulelor Malvine (n.r. – Falkland),
Georgia de Sud şi Sandwich de Sud şi asupra zonelor maritime şi insulare
respective, acestea fiind o parte integrală a teritoriului naţional. Recuperarea
acestor teritorii şi exercitarea deplină a suveranităţii, respectând modul de
viaţă al locuitorilor şi conformă cu principiile legilor internaţionale,
constituie un obiectiv permanent şi indubitabil al poporului argentinian. –
Constituţia Argentinei
Statutul teritoriilor a rămas un punct tensionat în
relaţiile dintre Argentina şi Marea Britanie de-a lungul anilor. Argentina nu a
renunţat niciodată la pretenţiile asupra teritoriilor, proclamându-şi
suveranitatea asupra acestora într-un amendament la constituţia ţării în 1994.
De partea cealaltă, Marea Britanie a susţinut dreptul la
auto-determinare a insulelor. Insulele Falkland au organizat un referendum
asupra statultuui teritoriului în 2013, ce a rezultat în peste 99% dintre
votanţi (cu o prezenţă de vot a populaţiei raportată la 92%) exprimându-şi
preferinţa de a rămâne sub control britanic.
1982: A murit
actrița austriacă de film Romy Schneider
Romy Schneider a fost una dintre frumuseţile filmului
european, în deceniile 50 şi 60.Cunoscută în special pentru interpretarea
rolului Împărătesei Sissi a Austriei, actriţa cu origini austriece şi germane a
reuşit, mai târziu, să se impună şi în filmele franţuzeşti, acolo unde a avut
privilegiul să joace cu staruri ale cinematografiei din această ţară.
Printre ele, seducătorul Alain Delon, cu care frumoasa Romy
a fost logodită din 1959 până în 1963. Povestea de dragoste a celor doi actori
tineri şi frumoşi a fost una dintre cele mai picante ale vremurilor, dar, din
păcate, nu a durat prea mult.
Cu toate acestea, Romy şi Alain au rămas prieteni până la
moartea prematură a actriţei, la doar 43 de ani. Căsătorită de două ori,
actriţa germană a devenit de două ori mamă, a unui băiat şi a unei fete. Fiul
cel mare, David, a murit la doar 14 ani, în urma unui accident la joacă.
1985: Tragedia de pe stadionul Heysel din Bruxelles
Incidentul de pe stadionul Heysel a avut loc pe 29 mai 1985
în Bruxelles, chiar înainte de începerea finalei Cupei Campionilor Europeni
disputate între Liverpool şi Juventus.
Dezastrul a avut loc în urma altercaţiei
între fanii celor două echipe, când gardul care le separa s-a prăbuşit ceea ce
a dus la moartea a 39 de fani ai echipei Juventus.
1997: Lansarea celei de-a doua ediţii a „Bibliei de la
Bucureşti”
Biblia de la București, cunoscută și sub numele de „Biblia
lui Şerban Cantacuzino” a fost prima traducere completă a Bibliei în limba română,
fiind publicată la București, în anul 1688. Scrisă cu caractere chirilice,
titlul ei complet era „Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului
și Noului Testament”.
La 300 de ani de la apariție, „Biblia lui Șerban
Cantacuzino” a fost retipărită în facsimil și transcriere la
Tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
într-o ediție jubiliară. Inițiativa a aparținut patriarhului Iustin Moisescu
(1977-1986) și a fost desăvârșită de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia
de specialiști căreia i s-a încredințat această lucrare a fost coordonată de
acad. Ioan C. Chițimia († 1989). Ediția jubiliară a Bibliei de la București a
fost lansată la București, Geneva, Viena și Tesalonic, conform Wikipedia.
2010: Paula Selling şi Ovidiu Cernăuţeanu (Ovi), locul 3
în finala Eurovision
Se împlinesc 13 ani de când România a înregistrat o
performanță absolut spectaculoasă, la Eurovision. În seara de 29 mai 2010,
Paula Selling și Ovi erau gata „să dea foc” scenei, în finala competiției
internaționale de muzică.
Piesa „Playing with Fire” s-a clasat pe locul al
treilea, iar
spectacolul a fost catalogat drept cea mai bună performanță a României
la Eurovision din toate timpurile.
Artiștii români au debutat pe scena Eurovision, începând cu
anul 1994. De atunci, țara noastră numără 24 de participări, și 19 finale.
Podiumul a fost ocupat și de Luminița Anghel & Sistem, în anul 2005, când
piesa „Let Me Try” a ajuns tot pe locul al treilea.
De asemenea, România s-a clasat în Top 10 de 6 ori, pentru
prima oară în 2002, cu Monica Anghel și Marcel Pavel, urmați de prestațiile din
2003, 2005, 2006, 2010 și 2017.
