Dependența de ecrane a copiilor a devenit în ultimii ani un fenomen aproape scăpat de sub control. Expuși device-urilor de la vârste din ce în ce mai fragede, mulți dintre aceștia suferă de afecțiuni despre care acum 10, 15 ani nici nu auzisem. Este motivul pentru care Ministerul Educației propune o serie de recomandări menite să responsabilizeze părinții. Căci adicția se formează cu acordul tacit al familiei.
Copiii cu vârste până în 2 ani nu ar trebui să aibă deloc acces la telefon, laptop sau tabletă, iar cei între 5 și 7 ani ar trebui să petreacă în fața ecranelor cel mult o oră. Și nu lăsați singuri, de capul lor, ci în compania unor adulți care să le propună doar activități educative. Vorbim despre una dintre cele mai importante recomandări ale Ministerului Educației, incluse într-un amplu proiect de lege care va intra în vigoare la anul. Specialiștii cer însă măsuri concrete prin care copiii să fie feriți de adicție, dar și impunerea unor sancțiuni pentru cei care încalcă prevederile
Dependența de ecrane, una dintre marile boli ale secolului. Sursa foto: arhivă
Copiii mai mici de 2 ani nu ar trebui să aibă acces la telefoane, tablete și implicit la jocuri, în afară de utilizarea camerei video pentru a vorbi cu cei dragi, recomandă Ministerul Educației într-un proiect ce vizează „Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani”. În cazul copiilor între 2 şi 5 ani, specialiștii recomandă cel mult o oră de expunere la ecrane, împreună cu părintele sau educatorul și doar pentru anumite activități. Copiii între 5 și 7 ani ar trebui să folosească tehnologia moderat și doar în prezența unui adult.
Specialiștii cer măsuri concrete, că de sfaturi suntem sătui
Recomandările Ministerului Educației sunt mai mult decât binevenite, spun psihologii, însă cu greu vor putea fi puse și în practică. „Proiectul dă bine exclusiv pe hârtie și la televizor înainte de alegeri. Un sfat e doar un sfat și atât. Poate fi sau nu luat în considerare. Nu este o obligație. Acest proiect este praf în ochi atâta vreme cât nu are o bază concretă de aplicare”, a declarat psihologul Radu Leca pentru „Adevărul”. Specialistul este de părere că inițiativa este inutilă atâta vreme cât cei vizați – educatorii, profesorii, părinții – nu sunt și sancționați în cazul în care nu respectă prevederile. Specialistul face referire nu numai la atitudinea părinților care își abandonează copiii încă de la cele mai fragede vârste în fața ecranelor, ci și a multor cadre didactice. „În grădinițe, mai ales în cele particulare, dar și after-school-uri, expunerea copiilor la diferite device-uri a devenit o practică foarte întâlnită”, a precizat specialistul.
Cine îi controlează pe acești educatori? Cine îi sancționează? Nimeni! Motivul? De cele mai multe ori, totul se face cu acordul tacit al părinților care nu-i reclamă. Și de ce ar face-o, dacă ei înșiși îi lasă pe cei mici să acceseze internetul? „Puterea de a schimba această practică stă în mâna părinților. Aceștia ar trebui să nu permită așa ceva și să intervină dacă se întâmplă. Trebuie semnalizate aceste lucruri. Copiii merg acolo pentru socializare, să învețe, să aibă activități, și nu să se uite la televizor sau laptop așa cum o pot face și acasă”, este de părere și psihologul Keren Rosner. Afirmația este întărită și de mulți părinți. „De multe ori, când merg să-mi iau copilul de la after-school, îl iau din fața unui laptop pe care doamna pune muzică, desene animate, tot felul de clipuri video și filmulețe. Nu mi se pare normal, dar nu am ce face. Dacă aș spune ceva, aș fi singura probabil, dintre toți părinții, care ar avea ceva de comentat”, ne-a mărturisit Amalia Pârvu, mama unui copil de 6 ani. Este o practică foarte greu de controlat, iar asta pentru că în general părinții nu au nimic împotrivă. „Acum câteva zile, Matei mi-a cerut să-i cumpăr ochelari VR pentru că are un coleg de la after-school. I-am spus că nu-i va primi pentru că nu sunt pentru vârsta lui, este prea mic. Știți ce m-a întrebat? Dar colegul meu de ce are? De ce? Pentru că părinții acelui copil nu sunt conștienți de pericole, de riscuri…”, ne-a mai spus femeia. Aceasta ne-a mărturisit că este dificil să menții, ca părinte, echilibrul perfect. „Nu-i poți interzice copilului să nu intre deloc pe telefon, pe laptop, tabletă etc. Nu-i poți interzice total device-urile. Că nu trăim în pădure. Copilul trebuie inițiat în tot ce înseamnă tehnică și tehnologie. Dar totul trebuie făcut moderat, cu cap, spre binele celui mic, nu în detrimentul său. Noi avem o regulă: o oră pe telefon, o dată la două zile. Și să joace doar jocuri cu care sunt și eu de acord”, a mai spus părintele.
Efectele dependenței de ecrane
În cazul copiilor mici, efectul device-urilor folosite des este aproape distrugător. „Cât timp ecranele colorate, laptopurile, gadgeturile, telefoanele mobile și alte device-uri înlocuiesc părinții, aceștia vor crește, fără să-și dea seama, un copil fără conștiința familiei. Expunerea prelungită la ecrane duce la apariția bolilor psiho-emoționale, a tulburărilor afective, dar și de comportament, în rândul copiilor cu vârsta între 1 și 10 ani. Apoi, să nu uităm că în ultimii cinci ani a explodat numărul cazurilor de copii cu cerințe educaționale speciale”, explică psihologul Radu Leca. Mai exact, s-a triplat, ajungând la peste 70.000. Concret, potrivit datelor transmise de Ministerul Educației, numărul elevilor cu CES din învățământul de masă este de 51.784, iar al celor din învățământul special este de 19.450. Astfel, oficial, România are peste 71.234 de școlari cu cerințe educaționale speciale.
„Ca afecțiuni cauzate de expunerea prelungită la ecrane, pe primul loc avem autismul light. Pe locul doi avem anxietatea și depresia. Pe locul trei avem tulburarea obsesiv-compulsivă. Apoi avem anxietatea în raport cu somnul de noapte sau cu mâncatul, care îi pot pune copilului viața în pericol. Copiii dependenți de jocuri pe calculator, mai ales jocuri în rețea, cu un grad ridicat de violență, pot deveni la rândul lor furioși și agresivi. Iar părinții ajung în situația când pur și simplu nu mai pot comunica deloc cu adolescentul”, explică psihologul Radu Leca ce înseamnă și ce presupune adicția.
Dependența de ecrane se oglindește inclusiv în performanțele școlare ale copiilor care au transformat smartphone-ul într-o extensie a propriului eu și de care nu se pot despărți nici măcar în timpul orelor de curs. „Elevii sunt dependenți de telefoanele mobile cu care vin zi de zi la școală”, ne-a declarat Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. Aceasta ne-a povestit că a reușit să rezolve situația la clasele mici impunând o regulă de la care nimeni nu se abate. „Înainte de a intra la ore, copiii claselor I-VIII își lasă telefoanele mobile la secretariat, în niște casete metalice special amenajate. Aceste casete sunt încuiate. Când se termină orele de curs, cutiile sunt deschise, iar elevii își iau device-urile”. Dascălul recunoaște că procesul a fost unul destul de dificil pentru copii, dar benefic în cele din urmă. „În prima săptămână, elevii au intrat în sevraj. A fost nebunie. Nu știau ce să facă în pauze. Cei mici au venit la mine și mi-au spus: «Doamnă directoare, ne învățați și pe noi un joc? Noi ce facem acum?». Am ieșit cu ei în curtea școlii și le-am povestit cum mă jucam eu când eram copil. După care s-au obișnuit. Iar acum toată lumea, profesori și părinți, a observat că este mult mai bine așa”. Profesoara a fost martora unei schimbări majore în comportamentul elevilor. „În primul rând, neavând telefoanele în ore, copiii trebuiau să fie atenți la clasă. Trebuiau să se uite la tablă, căci altceva nu aveau ce face. Apoi, să-i vedeți în pauze. Au început să vorbească între ei, povestesc, socializează, comunică, interacționează unii cu alții”.
Soluții
Soluția care să prevină dependența copiilor față de ecrane se află în primul rând în familie. „Părinții sunt primii care pot preveni adicția. Iar asta se face printr-un program bine stabilit. Copilul trebuie să știe când are voie la calculator și pentru cât timp. Chiar zilele acestea am vorbit cu un părinte al cărui copil are acces la telefon doar în weekend”, a explicat psihologul Keren Rosner. „Și astfel în cursul săptămânii copilul se poate concentra la școală, la teme, la diferite activități fără să stea cu gândul la internet. E un program sănătos pe care îl recomand”.
Radu Leca vine cu o soluție și mai drastică: „Amendarea părintelui în cazul în care îi permite copilului să se ducă cu telefonul la școală și/sau excluderea copilului din mediul academic pentru o perioadă de 7-9 zile dacă este prins cu telefonul la școală. Performanțele scăzute ale elevilor au o legătură foarte mare cu timpul petrecut pe telefon”, propune acesta.
Nu în ultimul rând, este nevoie de campanii de conștientizare a părinților în acest sens, de o responsabilizare a acestora. Căci dependența de device-uri este, până la urmă, o boală gravă de care suferă copii din ce în ce mai mici.
