La 21 mai 1877,
Mihail Kogălniceanu a proclamat independența României. În anul 1880 s-a născut Tudor Arghezi, iar în 1897 s-a născut Smaranda Brăescu, aviatoare şi paraşutistă
română.
1877: Mihail
Kogălniceanu a proclamat în Parlamentul României, în numele guvernului, independența
Pe 9 /21 mai 1877,
sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor a proclamat independenţa României.
În discursul său memorabil, Mihail Kogâlniceanu declara în Parlamentul ţării: „suntem
independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. A doua zi,
proclamaţia a fost semnată de principele Carol I. Guvernul român a hotărât
încetarea plăţii tributului de 914.000 lei, suma fiind direcţionată către
bugetul apărării. Potrivit istoricilor, iniţial puterile europene au primit cu
rezervă Proclamaţia de Independenţă (Franţa) sau chiar ostilitate (Imperiul
Otoman şi Regatul Unit), însă opinia publică internaţională a fost favorabilă
luptei poporului român.
Mihail Kogălniceanu Grafică Adevărul
Potrivit istoricilor,
Imperiul Rus a concentrat pentru luptele din Balcani 260.000 de soldaţi cu 802
tunuri, iar Imperiul Otoman 186.000 de soldaţi cu 210 tunuri. Românii i-au
sprijinit pe ruşi, iar cele mai importante bătălii la care au participat au
fost asediul Plevnei şi asediul Vidinului, oraşe aflate în Bulgaria, primul în
zona centrală, iar al doilea pe malul Dunării. Aproape 5.000 de români au murit
în timpul bătăliilor, iar alte câteva mii au fost răniţi. De asemenea, aproape
20.000 de oameni s-au întors bolnavi de pe front. Pierderiel suferite de ruşi
şi otomani au fost mult mai mari.
„Se zice că rolul ţării
noastre în acest resbel se va termina curând, căci nu ne vom duce prea departe
în interiorul Turciei, şi trupele noastre, care au trecut înainte sunt foarte
bine primite de locuitorii din Bulgaria, care mai toţi sunt români. Turcii şi
cerchesii fug dinaintea noastră şi pe unde îi întâlnesc trupele noastre îi fac
prizonieri pe cei armaţi, iar pe locuitorii paşnici îi lasă în pace”, scria
tânărul locotenent C. Mihăiescu, devenit ulterior general, într-o scrisoare de
pe front, adresată soţiei în vara anului 1877.
Pentru români, Războiul
ruso-turc din 1877 – 1878, a reprezentat Războiul de independenţă al României.
Conflictul dintre cele două imperii, în care românii s-au alăturat ruşilor,
şi-a avut originea, spun istoricii, într-o răspândire a naţionalismlui în Peninsula
Balcanică şi în dorinţa Rusiei de a recupera pierderile tertoriale.
În urma războiului,
principatele România, Serbia şi Muntenegru şi-au proclamat oficial independenţa
faţă de Imperiul Otoman, după mai multe secole în care s-au aflat sub dominaţia
acestuia, iar statul bulgar a fost reînfiinţat cu numele de Principatul
Bulgariei. În 1878, Bosnia şi Herţegovina au intrat în componenţa Imperiului
Austro-ungar, Cipru a fost plasat sub administraţie britanică, iar Imperiul Rus
a anexat sudul Basarabiei.
1880: s-a născut Tudor
Arghezi (Ion N. Theodorescu), poet, prozator şi publicist român
Tudor Arghezi (1880 – 1967) este unul dintre
cei mai prolifici autori din literatura română şi unul dintre poeţii cu o
importantă contribuţie la dezvoltarea liricii româneşti.
Cu toate acestea, primii ani de şcoală ai lui Tudor Arghezi au fost un chin. Scriitorul nu a
excelat deloc la învăţătură, reuşind performanţa la gimnaziu să fie ultimul din
clasă şi chiar să rămână corigent la mai multe materii. A pierdut chiar şi
examenul de Capacitatea din cauza restanţelor pe care le avea. Deşi a
început bine, şcoala o sfârşeşte prost.
Conform Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi, Tudor
Arghezi îşi defineşte copilărie „cea mai amară vârstă a vieţii”. Avea trei ani
când a fost dat în grijă cuiva din Bucureşti, ceea ce înseamnă că mama lui nu
l-a putut întreţine după ce Nae Theodorescu, tatăl, îşi abandonează familia. Pe
atunci Ion Theodorescu (numele adevărat) va fi înscris în 1887 la şcoala
primară „Petrache Poenaru”, aflată în enoria bisericii Brezoianu. Primii ani de
şcoală nu i-au pus probleme, greul începe la gimnaziu.
Tudor Arghezi la Mărțișor
Elev al Gimnaziului „Cantemir-Vodă”, în
primul an „reuşeşte performanţa” de a fi ultimul din clasă, cu toate că
promovează la toate materiile. În anul al II-lea de gimnaziu adună corigenţe la
geografie, matematică şi gimnastică, de care scapă totuşi în septembrie.
În clasa următoare, nu mai are acest noroc, rămâne corigent la
matematică şi e nevoit să repete anul. În anul terminal e iarăşi corigent, la
limba elină, plus muzică. Deşi promovează în toamnă, pierde examenul de
Capacitate, care se dădea pe atunci numai vara. Astfel, viitorul Tudor Arghezi
trebuie să-şi întrerupă studiile. Ca o ironie, tot în perioada aceasta, nevoit
să se întreţină singur, va medita la algebră (unde era corigent) un plutonier.
Plutonierul îşi depăşeşte profesorul şi ia examenul.
Pe strada Mărţişor din
București se află casa unde Tudor Arghezi a trăit alături de familia sa, între
anii 1930 şi 1967.
„Mărțișorul
este patria literaturii mele” spunea Tudor Arghezi despre casa în care a trăit, a scris
și a muncit. „Când m-am aşezat eu aici, totul era pustiu. A trebuit
să fac pionierat. M-am luptat cu primarii şi am introdus apă, lumină, am
izbutit să se pietruiască bucata asta de uliţă şi să se facă o stradă, am adus
cel dintâi telefon de prin partea locului”, a povestit scriitorul.
Tudor Arghezi a fost
arestat de două ori în regimuri politice diferite. A fost acuzat că a colaborat
cu trupele germane de ocupație și că a publicat articole care atingeau morala
publică.
1897: s-a
născut Smaranda Brăescu, aviatoare şi paraşutistă română
Numele Smarandei Brăescu a făcut înconjurul
lumii şi recordurile ei erau evidenţiate în ziarele tipărite în ţări europene
şi peste Ocean. Era invitat de onoare la festivităţi şi recepţii din România şi
SUA. Peste tot purta cu mândrie ia românească.
Smaranda Brăescu Arhivă
Pe 5 iulie 1928, după luni de antrenamente şi sacrificii, realiza
primul salt de la 600 de metri, încheiat cu o aterizare perfectă. “În
timpul saltului, după ce mi s-a deschis paraşuta, m-am pornit pe râs, aşa
singură, în aer, ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengarie”. A fost prima
femeie paraşutist din România şi printre primele din lume. În 1932, românca a
devenit prima femeie pilot din Europa, brevetată ca pilot al SUA.
Aviatoare şi paraşutistă
română de renume mondial, Smaranda Brăescu s-a născut la 21 mai
1897, în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, din judeţul Galaţi.
La 5 iulie 1928, Smaranda a executat primul salt, de la 600 metri
înălţime. Prin acest salt, a devenit prima româncă paraşutistă, iar România
devenea cea de-a patra ţară din Europa, după Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia,
care avea o paraşutistă brevetată. Tot în Germania a învăţat cum se pliază
paraşutele, fiind prima femeie care a ştiut să facă acest lucru.
Revenită în ţară, Smaranda Brăescu a executat în următorii doi ani
peste zece salturi cu paraşuta în cadrul unor mitinguri organizate de Asociaţia
Română pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA). Conform www.aviatori.ro, Smaranda
Brăescu a avut în 1929 un accident de avion. Un an mai târziu, în 1930 a avut
un alt accident, cu paraşuta, şi a stat şase luni în spital. După ce s-a
refăcut în urma accidentului din 1930 de la Satu Mare, a plecat din nou la
Berlin, de unde şi-a cumpărat o paraşută specială.
1964: a murit Tudor Vianu, filosof, estetician, critic literar,
scriitor, comparatist, memorialist român
Estetician, filosof al culturii, critic şi
istoric literar, poet şi traducător, Tudor Vianu s-a născut la 27 decembrie
1897, la Giurgiu.
A urmat clasele primare (1904-1908) şi gimnaziale (1908-1912) în
oraşul natal şi, apoi, în Bucureşti, Liceul ”Gheorghe Lazăr” (1912-1915). A
absolvit Facultatea de Drept (1919), Facultatea de Litere şi Filosofie şi
Seminarul Pedagogic Universitar din cadrul Universităţii din Bucureşti (1920).
Tudor Vianu FOTO Wikipedia
Între anii 1922 şi 1923, şi-a continuat pregătirea la Würtenberg
şi Tübingen (1922-1923), unde şi-a susţinut teza de doctoratul în filosofie cum
laude în limba germană (“Problema valorificării în poetica lui
Schiller”, tipărită în 1924), sub îndrumarea lui Karl Groos, notează
lucrările ”Dicţionar de literatură română” (Editura Univers, 1979) şi
”Dicţionarul general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic,
2009).În timpul Primului Război Mondial, aflat în refugiu la Botoşani, a urmat
cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă la artilerie (1917-1918) şi a luat parte
la campania din Moldova.
Din 1924, şi-a început cariera didactică
academică, mai întâi ca suplinitor la Catedra de estetică de la Universitatea
din Bucureşti, docent (1927), conferenţiar (1930), profesor titular (1944) la
Catedra de estetică şi critică literară, transformată în 1948 în Catedra de
literatură universală (mai târziu şi comparată), al cărei şef a fost între
1958-1963, devenind unul dintre cei mai prestigioşi profesori pe care i-a dat
învăţământul românesc universitar.
1991: Ioan Petru Culianu, istoric al
religiilor și discipol al lui Mircea Eliade, a fost asasinat într-o
toaletă a Universității din Chicago
Era ziua Sfinților Constantin și Elena. În toaleta bărbaților din
clădirea Divinity School a Universității din Chicago, în jurul orei 1.30, pe 21
mai 1991 s-a auzit un pocnet scurt. El i-a curmat viața celui care a fost Ioan
Petru Culianu, celebrul istoric al religiilor, discipolul lui Mircea Eliade.
Culianu avea 41 de ani.
Împușcat în cap cu o armă de calibru mic, un Beretta 25, Ioan
Petru Culianu nu a avut nicio șansă de supraviețuire. Traseul lui extraordinar
a fost curmat simbolic într-o zi care, se pare, nu a fost aleasă întâmplător.
Asasinul a tras din cabina de toaletă alăturată. Misterul nu a fost rezolvat
niciodată, pentru că, se pare nici nu se dorește acest lucru… și, cu cât trec
anii, cu atât se adâncește mai tare.
Ioan Petru Culianu era la acel moment,
când avea 41 de ani, profesor de istoria religiilor la această prestigioasă
universitate din Chicago, urmându-i lui Mircea Eliade. Crima s-a petrecut
într-un moment bine ales, după ce tocmai își încheiase o prelegere… Un singur
glonț a fost de ajuns.
„Este o execuție tipică KGB-ului, o împușcătură în ceafă”, comenta
mai târziu Ion Pacepa, fost oficial din fosta Securitate a României.
2000: a murit Barbara Cartland, scriitoare britanică
Barbara Cartland, bunica vitregă a prinţesei
Diana, a fost una dintre cele mai prolifice scriitoare din Marea Britanie,
publicând 723 de romane pe parcursul carierei sale. Romanele ei, în principal
de dragoste, dar şi cărţi de sănătate şi de gătit, s-au vândut în peste 750 de
milioane de copii pe plan mondial. Celebra scriitoare a murit la vârsta de 98
de ani.
Madam Mary Barbara Hamilton Cartland (n. 9 iulie
1901, Edgbaston, Anglia – d. 21 mai
2000, Hatfield, Anglia,) a fost o scriitoare engleză, cunoscută
pentru numeroasele ei romane de dragoste. Ea a devenit şi una dintre cele
mai cunoscute personalităţi din mass-media Regatului Unit, având numeroase
apariţii la evenimente publice şi la televiziune îmbrăcată în roz şi ţinând
discursuri despre dragoste, sănătate şi probleme sociale. În afară de cărţile
ei de dragoste, a mai scris şi cărţi de sănătate şi de gătit, piese de teatru
şi a înregistrat un album cu cântece de dragoste. A primit titlul de „Regina
aventurilor romantice”, scrie wikipedia.org
Este unul dintre cei mai vânduţi autori, precum şi unul dintre cei
mai prolifici şi mai de succes din punct de vedere comercial la nivel mondial
din secolul XX. Cele 723 de romane au fost traduse în 38 de limbi şi
continuă să fie menţionată în Guinness World Records pentru cele mai
multe romane publicate de un autor într-un singur an – în 1976.
