Durere,
speranță, neputință și rugăciune. Așa putem descrie fotografiile de război care
erau făcute pentru a alina dorul celor ce luptau pentru pământul strămoșesc.
Fotografia făcută pentru a alina dorul FOTO prof. Vioara Ciceu
Astfel
de fotografii le deține Alexandru Chiș, tânărul arădean care și-a deschis Muzeul Etnografic
din Covăsânţ, chiar în casa părintească.
Acesta ne vorbește despre cum erau fotografiile
de război și care era rolul lor. Mai exact, este vorba despre încercări aproape disperate de a le
alina dorul celor ce luptau pentru pământul strămoșesc, pentru limba română,
pentru credința cea sfântă, într-un cuvânt pentru țară și viitorul ei. Iar nevestele rămase acasă (cu sau fără copii), se agățau de orice speranță, așa că își făceau o fotografie și o
trimiteau soțului.
„Tristețe
despărțirii, frica de a-l pierde, singurătatea
și greul rămas pe umerii nevestei mi se pare ca se văd pe chipul ei. Pentru a-l îmbărbăta și pentru a-i arăta că sunt alături de el, copiii sunt așezați în
fotografie «în poziția de rugăciune». Oare câte rugăciuni s-au spus atunci?
Oare câte lacrimi au curs? Oare câte fotografii au ajuns pe front? Oare câte
s-au mai întors acasă cu cel căruia i-a fost trimisă fotografia ? Of, câte
întrebări și câte povești pornesc de la o simplă fotografie”, sunt întrebările
pe care și le pune Alexandru Chiș.
Pasionat
de istoria satului natal, tânărul a încercat să culeagă informații, nu doar de
la bătrânii satului, ci și din documentele vechi sau fotografii.
„Fotografiile
vechi, cu patina și mirosul lor, ne amintesc de persoane, situații și momente
frumoase sau mai puțin frumoase. Fotografiile vechi sunt modul în care putem
înțelege mai bine istoria, oamenii și viața din deceniile trecute. Pe lângă
obiectele pe care le-am colecționat pentru Muzeul «Zestrea Satului» din
Covăsânț, am adunat și fotografii vechi, unele cu niște povești impresionante
în spate”, mărturisește tânărul arădean.
Arhivă digitală
Alexandru
mai spune că fiind conștient de faptul că unele persoane nu se pot despărți de
fotografii, a hotărât să le scaneze și să realizeze o arhivă digitală, drept
urmare, în acest moment a reușit să adune în format digital o mulțime de
fotografii.
Unele
fotografii au fost făcute tablouri, din dorința de a le expune prin diverse
locuri.
„Am
amenajat în cadrul Muzeului și o mică expoziție cu aceste comori, care așteaptă
să fie admirate și să li se afle povestea din spate. Mi-ar plăcea în viitor
chiar să le expun în orașele mari, astfel încât lumea să cunoască istoria și
cultura unui punct mic pe hartă, dar mare în sufletul meu, Covăsânț”,
încheie Alexandru Chiș.
Imaginea 1/3:
poze vechi muzeu jpg
