- Doi agenți din Nepal au reușit să aducă în România, cu CV-uri falsificate, „18-19 muncitori nepalezi necalificați”, în schimbul a mii de euro. Aceștia au fost angajați la o firmă de construcții din județul Ilfov, care a participat și la procesul de recrutare a lor. Muncitorii credeau că vin să lucreze în hoteluri și ateliere auto, a arătat Libertatea în episodul 1 al acestei investigații.
- Pentru că n-aveau experiență în construcții, nu au mai fost luați la muncă de angajatorul din România. De aici au intrat într-o spirală a disperării și neputinței, care a durat aproape un an.
- Ce s-a întâmplat cu ei în România arătăm în al doilea episod al unei investigații în țară și în Nepal.
Cu mănuși și cu părul acoperit, Prema* ia pâinile de pe bandă și le așază într-o ladă galbenă. Repetă gestul cu rapiditate. Lângă el lucrează un coleg. Imaginile sunt surprinse într-un video postat de către Prema pe Facebook în 25 iulie 2022.
Tânărul credea că urma să lucreze într-un atelier de mașini în România, ca „ajutor”, așa cum i s-a promis. „Workshop helper” (Ajutor în atelier, trad.) menționează avizul lui de muncă de pe site-ul Ministerului Muncii din Nepal. S-a trezit însă la o firmă de construcții din Ilfov. I s-a încheiat un contract de muncă pentru ocupația de „muncitor necalificat la spargerea și tăierea materialelor de construcții”. Pentru că nu avea experiență în construcții, după câteva săptămâni, nu a mai fost luat la muncă.
Apoi, Prema a fost „închiriat” la o fabrică de pâine din Slobozia.
Și „pâine factory”, cum îi spune el, a fost doar un loc de muncă temporar.
Cine a fost implicat în procesul de recrutare
„18-19 muncitori” din Nepal, printre care și Prema, majoritatea fără experiență în construcții, au fost plasați la HP Construction & Engineering SRL, o firmă de construcții din județul Ilfov, în iunie și iulie 2022. Dintre aceștia, cel puțin șapte veniseră cu avize de muncă din Nepal pentru alte domenii și pentru o altă firmă, conform documentelor obținute de Libertatea.
- Am descris lanțul de fraude prin intermediul căruia aceștia au ajuns în România în episodul anterior.
De recrutarea lor s-au ocupat doi agenți nepalezi: Pravesh Shah și Yuvaraj Upadhayay, cărora le-au plătit sume de aproximativ 3.500 de euro, așa cum arată ordinele de plată consultate de ziar. Ambii au lucrat câțiva ani ca muncitori în România, înainte de a începe să intermedieze venirea altor muncitori din Nepal aici.
Pravesh Shah a fost inițial omul de legătură între forța de muncă din Nepal și firma de construcții HP Construction & Engineering SRL din llfov, deținută de Heiko Pabst, un om de afaceri german, stabilit în România.
Ulterior, s-a implicat și firma de construcții, în mod direct, în procesul de recrutare a muncitorilor din Nepal, pentru mai multe sectoare economice.
În 5 martie 2022, HP Construction & Engineering SRL a trimis actele pentru o colaborare cu o agenție de recrutare din Nepal, cu scopul de a angaja 120 de persoane, printre care 30 de muncitori în construcții, 5 dădace, 10 menajere, 10 bucătari sau 5 ingineri în construcții.
Contractul prevedea un regim de muncă de 8 ore pe zi/6 zile pe săptămână, pentru salarii nete între 550 și 1.300 de dolari. În aceeași perioadă, a fost publicat într-un ziar național din Nepal un anunț cu aceste locuri de muncă, așa cum se practică. Anunțurile sunt publicate de către agențiile din Nepal, pentru firmele străine.
„Despre conținutul anunțului și momentul în care acesta a fost publicat nu putem comenta, întrucât nu noi l-am publicat. Însă acesta are în spate, într-adevăr, intenția noastră inițială – și care nu s-a mai materializat – de a face ceea ce se cheamă «personal leasing», activitate pe care însă nu am mai concretizat-o”, a răspuns în scris omul de afaceri german, după ce s-a consultat cu avocatul său.
În acest sens, Heiko Pabst a și mers în Nepal alături de Pravesh Shah și un antreprenor grec, stabilit în România, pentru a discuta cu agenția de acolo, în martie 2022, și a face interviuri cu muncitorii.
- Cu câteva săptămâni în urmă, grecul îi cooptase, ca asociați, într-una dintre firmele lui, pe Shah și un alt cetățean nepalez, conform informațiilor din Monitorul Oficial al României.
Procesul de recrutare din Nepal a celor 120 de persoane s-a blocat după ce au sosit primii muncitori trimiși de agenții locali. Aceștia nu erau calificați și CV-urile lor erau false.
Închiriați la o fabrică de pâine
După ce și-a dat seama că cei mai mulți dintre muncitorii aduși nu pot lucra în construcții, antreprenorul german povestește că a dat mai multe telefoane, ca să găsească „soluții” pentru ei. Trecuseră aproximativ două-trei săptămâni de când nepalezii erau în România.
„Soluția” găsită pentru unii a fost să-i trimită la altă firmă, la fabrica de pâine, printr-un contract de prestări servicii.
E vorba de 5 muncitori, spune unul dintre cei care au muncit acolo.
Aceștia au lucrat la firma Tritipan, din Slobozia, pentru aproximativ două luni, în perioada iulie – septembrie 2022.
Reprezentanta firmei, Iuliana Elena Mihai, explică, într-o discuție cu ziarul, cum a funcționat colaborarea: nepalezii au rămas angajați la HP Construction & Engineering SRL, dar prestau servicii pentru Tritipan, în baza unui contract de colaborare dintre cele două firme. Firma de pâine făcea plățile către firma de construcții, care îi plătea pe nepalezi. Conversații pe WhatsApp între muncitorii nepalezi și o angajată de la fabrica de pâine, văzute de ziar, confirmă acest flux al banilor.
„(Am avut, n.r.) doar un contract de prestări servicii, noi nu le-am dat muncitorilor bani, căci nu aveam cum să le dăm, ne-am plătit facturile către acest prestator, pe care ni le-au emis, și atât”, spune ea. „Nu au fost angajații noștri, au fost angajații lor, ei și-au ridicat drepturile bănești de la această firmă”.
„Leasing de personal”
Atât Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), cât și Inspecția Muncii au spus, în răspunsuri pentru Libertatea, că muncitorii străini pot lucra doar în domeniul pentru care s-a emis avizul de muncă. Pentru a încadra muncitorul străin pe un nou loc de muncă este nevoie de un aviz nou de angajare.
„Străinul încadrat în muncă pe teritoriul României în baza unui aviz de angajare poate desfășura activități strict pentru funcția pentru care instituția noastră a emis avizul de angajare”, arată IGI.
De asemenea, nu orice companie poate acționa ca un agent de muncă temporară. E nevoie de o autorizație, mai explică Inspecția Muncii.
„Detașarea temporară a unui număr de muncitori străini la o fabrică de pâine a fost o soluție de avarie. Muncitorii sosiți pentru a lucra în construcții s-au dovedit a fi atât necalificați pentru acest tip de muncă, cât și inapți fizic. După sosirea lor, am realizat că au existat nereguli în procesul de selecție din țara de origine, iar acest lucru ne-a afectat direct și imediat, întrucât, pe de-o parte, nu i-am putut implica în activitatea noastră, pe de altă parte, fiecare zi de ședere a lor a reprezentat un cost pentru noi. Acesta a fost motivul pentru care, la acel moment, am apelat la această soluție”, a răspuns antreprenorul în scris.
„Dacă aceasta a încălcat normele legale, ne asumăm responsabilitatea, însă nu a reprezentat o practică a societății noastre, ci un caz singular”, adaugă acesta.
„E leasing de personal”, explică sociologul Ștefan Guga, cercetător și consultant la Syndex România, o firmă de consultanță pentru sindicate. „Sunt închiriați ca orice utilaj.”
Pe modelul acesta funcționează agențiile de muncă temporară. „Tu te duci și te angajezi la ei, iar ei semnează contracte de prestări servicii cu alte firme care au nevoie de forță de muncă. E un regim special pentru asta”, adaugă el.
Guga crede că astfel de practici îi fac pe muncitorii migranți și mai vulnerabili.
„Ce să facem acum, domnule?”
Muncitorii din Nepal erau în România în baza unei vize ce le acorda un drept de ședere de 90 de zile, care expira pe 24 septembrie 2022.
„Au plecat de la noi pentru că urma să le facă permise de ședere (angajatorul – n.r.), lor le expira perioada de ședere”, precizează Iuliana Elena Mihai, reprezentanta fabricii de pâine.
În ziua expirării vizei, unul dintre muncitori îi trimite un mesaj pe WhatsApp omului de afaceri german, în care îl înștiințează că fabrica de pâine le-a zis să plece pentru că le-a expirat viza. Îi mai spune că s-au întors la „casa hotel” din Ghermănești, Ilfov, unde fuseseră cazați inițial. Îl întreabă ce să facă mai departe.
Mesajele sunt trimise în limba engleză, cu greșeli de formulare, ceea ce face comunicarea dificilă de ambele părți.
Angajatorul îi întreabă de ce s-au întors la casa respectivă și de ce ascultă mereu de alți oameni. Le spune să nu mai vorbească cu el. „Ne scuzați, domnule, suntem angajații dvs.”, scriu muncitorii. I se adresează cu „sir”. „Plz sir, help us”.
- Dacă îți expiră viza și nu faci alte demersuri, ești „ilegal” în țară și poți fi deportat. Ca să nu fii „returnat” în țara de origine, trebuie să depui o solicitare pentru permisul de ședere temporară.
În cazul nepalezilor, o parte dintre solicitări s-au depus pe 23 și 24 septembrie 2022, conform documentelor văzute de Libertatea.
Apoi a început așteptarea de câteva luni pentru permisul de ședere.
Ianuarie: În așteptare
„Avem contract, dar nu avem muncă”, ne povestește Prema într-un parc din fața Primăriei Snagov, județul Ilfov, la doar câteva sute de metri de casa în care trăiește.
E mijlocul lunii ianuarie 2023. Au trecut mai mult de trei luni de când muncitorii nepalezi au plecat de la fabrica de pâine, iar de atunci nu au mai lucrat. Actele lor sunt în așteptare.
Tânărul poartă o pereche de pantaloni de trening verzi, o geacă subțire și papuci în care are picioarele goale. Tremură de la frig, dar și de la indignare. Afară sunt 8 grade.
Alături de Prema, în parcul din fața primăriei stau alți trei bărbați tineri din Nepal. Și ei sunt în aceeași situație.
Din grupul inițial de aproximativ 20 de persoane, jumătate au rămas în aceeași situație incertă și legal, și profesional, povestesc aceștia. Restul au găsit niște soluții provizorii.
Bărbații spun că supraviețuiesc cu bani de acasă și că familia le trimite echivalentul a 400 de lei pe lună pentru mâncare.
Momentan, realitatea pe care și-au imaginat-o când au venit în România este chiar pe dos: familiile din Nepal le trimit lor bani, și nu invers.
În Nepal, familia este structura de bază. Asistența socială este deficitară și aproape nimeni nu beneficiază de pensie. Asta înseamnă că oamenii depind foarte mult de familiile lor. De aceea, copiii care pleacă la muncă în străinătate se întorc mereu pentru a-și ajuta părinții.
La mii de kilometri de casă, muncitorii continuă să stea în locuința din Ghermănești, jud. Ilfov, pusă la dispoziție de firma de construcții în momentul sosirii lor în România. Este o clădire masivă, cu etaj, cu cel puțin 7 camere și un gard nefinisat.
Antreprenorul german spune că o parte dintre muncitori au continuat să locuiască în casa din Ghermănești fără acordul lui, după ce le-a reziliat contractele. „Au mai rămas acolo fără cunoștință de la noi”, explică el în limba română. Povestește că a fost sunat de proprietarul de la care închiriază clădirea, care l-a întrebat „de ce sunt acolo așa mulți nepalezi?”. I-a spus că sunt peste 10.
Situația lor din România, în direct la o televiziune nepaleză
Disperați că nu pot lucra la firma de construcții și nu au nici permis de ședere, muncitorii au cerut ajutor peste tot.
O dovedesc mesajele trimise către consulul onorific al Nepalului în România, către agentul Pravesh Shah – cel care i-a adus în România, către un muncitor și activist nepalez stabilit în București, care i-a pus în legătură cu un activist din Nepal, iar în final, cu o televiziune de acolo.
Prezentatorul îl sună pe agentul Yuvaraj Upadhayay, căruia i-au plătit mii de euro ca să vină să muncească în România. În direct, agentul spune că el a vrut să îi ajute.
Februarie și martie: „Suntem neajutorați”
„Sunt șase luni astăzi de când avem probleme în străinătate”, a scris Prema pe Facebook la începutul lunii februarie.
„Am avut încredere în diferite persoane și reprezentanți publici (…) Am fost păcăliți de Yuvarah Upadhayay să ne trimită în străinătate și acum suntem neajutorați. Vă cer să îl prindeți și să ne ajutați, unde au dispărut toți liderii? De ce nu au vorbit cei din guvernul local despre ce s-a întâmplat? (…) Nu ați văzut toți banii dați de agricultori și oameni săraci prin Banca Siddhartha, după ce au luat împrumuturi de 5 lack (aproximativ 3.500 de euro – n.r.)?”.
Într-o altă postare de pe Facebook la începutul lunii martie, tânărul precizează că a intrat în depresie.
De la o întâlnire la alta cu reporterii Libertatea, este din ce în ce mai slab și nu schițează nicio grimasă pe parcursul discuțiilor. Ajuns la capătul puterilor, spune că ia în considerare și varianta de a se întoarce acasă, chiar dacă asta înseamnă că datoriile vor fi și mai greu de plătit.
Aprilie: Permisul de ședere
„Atenție!! Cade tencuială/țiglă”. Este avertismentul lipit pe una dintre clădirile Oficiului Român pentru Imigrări, situat pe o stradă din centrul Bucureștiului.
Sute de imigranți și angajatori din București și Ilfov vin zilnic aici pentru a-și primi avizele de muncă și permisele de ședere.
E o casă cu mai multe corpuri, vopsită într-un galben intens. Înăuntru sunt procesate cererile din București. Documentele tip sunt lipite cu scotch, unele desprinse, pe pereți. Majoritatea sunt în limba română, o limbă pe care cei mai mulți dintre cei veniți aici nu o înțeleg.
În curte sunt containere modulare, pentru cererile din Ilfov. Și aici așteaptă câteva zeci de persoane, printre care și Prema, împreună cu câțiva colegi nepalezi.
E o zi friguroasă de început de aprilie și ei sunt îmbrăcați cu încălțăminte de vară și geci subțiri. Coada depășește curtea instituției. Majoritatea, bărbați asiatici. Prema are în mână biletul cu programarea. Dar în realitate nu se mai ține cont de oră. Muncitorii nepalezi așteaptă în tăcere. Se uită în jos, nu fac contact vizual cu nimeni. De câteva ori cineva se bagă în fața lor. Nu zic nimic.
- Responsabilitatea pentru a-și rezolva situația legală revine muncitorului străin. Dar în practică, angajatorii sunt cei care fac aceste demersuri pentru angajații străini, aceștia din urmă necunoscând limba română și procedurile birocratice de aici, ceea ce face aproape imposibil ca aceștia să se descurce pe cont propriu.
- Inspectoratul General pentru Imigrări nu are vorbitori de nepaleză sau tamili printre angajați, confirmă instituția într-un răspuns.
Din când în când, câte o persoană iese fericită și-și face un selfie cu permisul de ședere.
Cu 30 de minute înainte de încheierea programului, oamenii stau încordați cu mâna pe clanța containerului. Programul se prelungește.
Numărul de permise de ședere temporară în scop de angajare a crescut de 11 ori în ultimii cinci ani, de la 2.961 în 2017 la 32.732 în 2022. Dintre cele emise anul trecut, 7.215 au fost pentru cetățeni din Nepal, conform datelor oferite de IGI, la solicitarea Libertatea.
Dacă oamenii nu ar munci peste program, nu ar avea nicio șansă să facă față numărului tot mai mare de solicitări, ne explică un angajat al Oficiului Român pentru Imigrări. Deși numărul de solicitări a crescut enorm, numărul de angajați a rămas același, adaugă el.
Vine și rândul lui Prema. În câteva minute, iese din container cu un zâmbet pe față. Are, în sfârșit, permisul de ședere, valabil un an.
La acel moment, tânărul de 24 de ani era de aproape 10 luni în România, din care a muncit mai puțin de 3 luni. În rest, a supraviețuit cu bani de la familia lui și a cerut ajutor peste tot.
„Release papers”
Heiko Pabst spune că le-a încheiat contractele de muncă, după ce a văzut că aceștia nu pot munci în construcții. Nu a dat detalii despre când s-a întâmplat asta.
Patru muncitori spun că au plătit firmei de construcții câte 300 de euro sau echivalentul în lei pentru „release papers” (acordul că pot munci la altă firmă și decizia de încetare a contractului de muncă), ca să poată pleca la alt angajator înainte de a împlini un an, așa cum prevede actuala lege. Au dat banii cash, susțin ei.
- În luna octombrie a anului trecut, Guvernul a dat Ordonanța de urgență nr.143, prin care, odată ajunși în România, angajații străini din țări non-UE nu mai pot să-și schimbe locul de muncă, în primul an, decât cu acordul scris al angajatorului pentru care lucrează, a arătat Libertatea.
- În practică, unii angajatori cer echivalentul sumei cheltuite pentru aducerea muncitorului străin, dacă acesta dorește să plece la altă firmă înainte de un an. Suma o plătește uneori muncitorul, alteori noul angajator.
Heiko Pabst a negat categoric că a cerut sau primit bani de la nepalezi pentru a încheia contractul amiabil, înainte de termen.
Eu sau firma HP Construction nu am primit de la nimeni niciun ban. Da, și asta o spun și la tribunal. Asta 100% clar, eu nu am încasat 300-400 de euro. Noi am plătit, ok? Oamenii (ne-au costat bani – n.r.) în fiecare lună – facturi de la gaze și restul. Ce (am – n.r.) plătit noi, ce mizerie (au – n.r.) făcut. Toate casa stricată.
Administratorul german:
„Nu avem cunoștință dacă cineva le-a solicitat, într-adevăr, această sumă, pretinzând că societatea este beneficiarul plății”, adaugă el într-un răspuns ulterior interviului, trimis în scris.
Abuzurile din România, documentate de un nepalez stabilit în București
Lhakpa Tenji Sherpa, un muncitor nepalez stabilit în România, care face videouri pe social media prin care îi informează pe lucrători despre drepturile lor, povestește cum primește telefoane de la muncitori nepalezi veniți în București „de dimineața devreme până la miezul nopții”.
Motivul e mereu același: oamenii s-au trezit prinși într-un lanț de abuzuri și au nevoie de ajutor.
„Agenți falși, cu nume false, care emit documente false”, rezumă el unele dintre problemele cu care se confruntă cei care îi cer ajutorul. Sunt și agenți care contactează oamenii pe social media și le vând „big dreams”. False și ele.
Practic, oamenilor li se promite în Nepal că vor veni în România să muncească în hoteluri sau restaurante, de pildă, pentru un salariu de 500-600 de euro lunar. Doar că după ce aterizează în țară sunt puși față în față cu adevărul: „Au altă slujbă, un salariu diferit, programul de muncă este mai mare”, explică Lhakpa. „Semnează contracte pentru 3.000 de lei, dar primesc 1.800, 1.900 de lei”, adaugă el.
De cele mai multe ori, muncitorii trimiși în țară sunt necalificați și nu vorbesc multă engleză. Astfel, vulnerabilitățile lor sunt la fel de mari precum sumele pe care le plătesc ca să vină aici.
Activistul semnalează și un alt fenomen, numărul mare de sinucideri sau accidente mortale în rândul muncitorilor nepalezi înșelați: „patru trupuri trimise din România în Nepal”, asta s-a întâmplat la finalul lunii mai, cu câteva zile înainte de întâlnirea lui cu reporterii Libertatea.
În prezent
Prema, tânărul care și-a documentat pe rețelele sociale entuziasmul de a veni la muncă în România, iar mai apoi depresia de a nu putea munci, postează acum imagini cu el vesel. Sunt fotografii din hotelul unde lucrează și din parcul unde merge în timpul liber, dintr-un oraș de lângă București. La final de aprilie, după ce a obținut toate documentele pentru a trăi și munci în România, și-a găsit un loc de muncă stabil.
Similar, alți doi nepalezi din grup și-au găsit de muncă la un restaurant, iar un alt bărbat s-a angajat la o fabrică.
Un alt nepalez din grup a fugit în Portugalia.
Antreprenorul german precizează că nu va mai aduce muncitori din Asia niciodată, ba chiar va renunța la construcții și se va întoarce la inginerie, unde va oferi consultanță tehnică.
Pravesh Shah, care a contactat ziarul a doua zi după ce am publicat primul episod, a fost plecat în Portugalia ultimele luni, timp în care nu a mai ținut legătura cu muncitorii. S-a întors de curând în România, susține acesta telefonic. Arată către celălalt agent nepalez și către antreprenorul german pentru soarta nepalezilor veniți să muncească în România.
„Onorabile unchi”
Celălalt agent căruia muncitorii i-au plătit mii de euro, Yuvaraj Upadhayay, s-a evaporat la începutul acestui an. Muncitorii nu au mai reușit să dea de el de atunci. Reporterii Libertatea au încercat să îl caute telefonic în repetate rânduri, fără succes. „Agentul nu a mai fost văzut de trei luni”, au povestit pentru Libertatea, în iunie, vecini ai acestuia.
Nu există nicio plângere la Departamentul de Angajări în Străinătate (DOFE) din cadrul Ministerului Muncii pe numele agentului, a declarat Guru Dutta Subedi, purtător de cuvânt la DOFE. E instituția din Nepal care are autoritatea de a examina cazurile de fraudă în domeniul ocupării forței de muncă în străinătate.
O rudă de-ale lui a scris pe Facebook, în ianuarie: „Onorabile unchi, numele tău apare în media națională. E păcat că nu poți să vezi că ai fost acuzat că ai înșelat, că ți-ai vândut pământul și ai dispărut. Aș vrea să apară o soluție curând. Să nu mai fii în contact nu e o soluție. Mi-aș dori să intrăm în contact, să ceri ajutor și să trecem mai departe”.
În locul lui Yuvaraj Upadhayay, în aceeași zonă, operează un nou agent local.
*Numele muncitorilor au fost schimbate pentru a le proteja identitatea.