În pastorala către credincioşi, de Învierea Domnului, Înaltpreafinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, face un apel la credință, la iertare, comuniune între semeni, liniște și iubire: „Așa să trăim Învierea!”. Un mesaj special a fost adresat și către tineri.
Arhiepiscopul Dunării de Jos, în preajma tinerilor FOTO: Arhiepiscopia Galați
„Preaiubiţi credincioşi şi credincioase
Cuvintele adevărate, frumoase, calde,
curate, înălțătoare sufletește și mobilizatoare comunitar la Sfintele Paști
capătă o sacră dimensiune. Sunt pline de lumina, de pacea și de bucuria
Domnului, Biruitorul iadului și al morții și <începerea altei vieți veșnice> .
Acum câteva clipe ne am adunat gândurile, stările emoționale, într-o atmosferă
normală, tainică, mutându-le de la spațiul personal la cel foarte apropiat de
alți semeni, dar, de fapt, cu toții ne am îndreptat spre singurul loc care ne
reunește, spre Sfânta biserică.
Chiar calea pe care am străbătut o, unii fără
mijloace de locomoție, ne a antrenat, ne-a întărit și ne a ajutat să biruim
inclusiv întunericul exterior cu gândul curat, pentru a primi mult așteptata
lumină a Sfintei Învieri a Domnului.
Atunci când condițiile din spațiul
exterior sunt mai anevoioase, între acestea fiind și călătoria prin întuneric,
noaptea, în interior, în suflete, se aprind, se activează și funcționează
reperele noastre de protecție, de atenție mai mare și de putere sporită în
depășirea neajunsurilor. Ce poate fi, deci, mai adevărat în așteptarea noastră
fără lumină exterioară, în biserici ori în fața acestora, când suntem atât de
numeroși, decât apariția unei persoane sacre, preotul, care poartă cu sine, în
căușul mâinilor, Lumina! Este o lumină pe cât de reală într un corp luminos
văzut, pe atât de sfântă și îmbietoare, căci poartă pe Însuși Biruitorul morții
și al întunericului iadului, pe Domnul Hristos, <Lumina lumii>, Care a înviat
din morți, <cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le> !
În această atmosferă a tainicei lumini se
depășește întunericul fizic și se aprinde interior <candela din inimi>, deoarece, prin Învierea Sa, Domnul ne oferă concret starea de înviere personală
către adevărata viață creștinească, deoarece <astăzi, toate s-au umplut de
lumină și cerul și pământul și cele de dedesubt. Deci, să prăznuiască toată
făptura Învierea lui Hristos întru care s-a întărit>.
Câtă lumină pascală primim, atâta credinţă
puternică activăm în noi. Aceasta este trecerea de la întuneric la lumină şi de
la tristeţe şi slăbiciune la bucurie, dar şi întărire în pacea din noi şi
dintre noi, astăzi şi în tot restul zilelor noastre.
Purtători ai bucuriei vieții înviate prin
lumina pascală în noi și între noi, am primit și starea liniștitoare, înălțătoare,
deasupra grijilor omenești și determinarea continuării trăirii în stare de
pace, de sănătate și de iubire fraternă. <Uleiul cel bun al credinței>,
lucrător prin faptele iubirii milostive, îl înmulțim din darul, din iubirea și
din binecuvântarea Domnului înviat în morți: <Să ne curățăm simțirile și să l
vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a Învierii. Și, cântându-i cântare de biruință, luminat să-l auzim zicând: Bucurați-vă!>“ .
Dreptmăritori fraţi şi surori
în Domnul,
Între toate darurile dumnezeiești, în
omeneștile noastre alergări, cu bucurii și încercări, cu suferințe și speranțe,
cu lipsuri și împliniri, cu boli și cu vindecări, ce poate mai folositor cât
mai multora dintre noi decât reînvierea respectului profund şi autentic pentru
tot omul de aproape şi de departe? Învierea nu este doar emoţia, bucuria de
moment şi fascinaţia primirii Luminii în lumânarea pascală, pentru ca apoi să
revenim la cele omeneşti. Aşa cum ne arată învăţătura Bisericii, Hristos Domnul
este Învierea! <Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va
muri, va trăi>.
Mai înainte de Înviere, în casa Mariei și
a Martei, surorile lui Lazăr, mort și îngropat de patru zile, Domnul mută
atenţia de la faptul Învierii pe Persoana Sa, ca Doctor Vindecător al nostru de
moarte şi Dăruitor al arvunii vieţii celei veşnice.
Așa a înviat pe Lazăr și l-a ținut în
viață! Și Lazăr a ieșit din mormânt prin chemarea, prin puterea și prin iubirea
Domnului pentru noi toți, cărora ne împărtășește bucuria și adevărul Învierii
Sale <pentru noi, oamenii, și pentru mântuirea noastră> , a celor ce stăm
adesea departe de El și fără credința în Înviere, rămânând <în întuneric și în
umbra morții>.
Dar, iubiți frați și surori, Învierea
Domnului ne vindecă și pe noi, prin puterea, prin prezența și darul Său, de una
din cele mai frecvente suferințe și boli: neputinţa omenească de a ierta
aproapele şi de a-l iubi <din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată
puterea> !
Învierea înseamnă sursă reală, cerească,
împărtășită de Mântuitorul pentru ieșirea noastră din <iadul> cel întunecos al
sufletului cotropit de puterile răului și orbit de opacitatea față de fratele
nostru, care este şi trebuie văzut ca o altă <icoană> vie, restaurată şi
luminată de iubirea Mântuitorului! El ne solicită neîncetat: <Vedeţi să nu
dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, căci zic vouă: Că îngerii lor, în
ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri> .
Deci, prin focul mistuitor al iubirii
dumnezeiești dispare răul din noi și se ivește lumina prin care trecem, de
fapt, de la starea de ignorare, de uitare și de părăsire a omului din această
lume, la cea pe care o reface, o restaurează, o înnoiește și o înviază real
Hristos. Aceasta este taina fratelui, fratele om! Învierea Domnului ne ajută, prin
credință puternică și iubire autentică, să creștem, creștinește și social, de
la răutate la bunătate. Iertarea aceasta vine însă de la Domnul, Care
răstignește pe Sfânta Cruce patimile și păcatele noastre, omorând cauza morții
și dându ne, în schimb, din iubire iertarea aproapelui. Din iertarea Domnului
pe Cruce prin Înviere, lumea intră în spaţiul luminos al frăţietăţii: <Și ne
iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri> !
Astfel învie și în noi, la Sfintele Paști,
puterea harică prin care depășim egoismul, patima cea mai grea în calea
afirmării iubirii curate, sincere și vindecătoare de boala separării de omul,
de fratele, de aproapele și de <îngerul> vieții noastre, care ne deschide
luminos calea către <Învierea mai înainte de Înviere>, încă din viața acestora.
Sfinții Părinți filocalici, promotorii și
dascălii, doctorii vindecători de boala răutății ne arată și urmarea împăcării,
reconcilierii, iertării și iubirii aproapelui: redobândirea firii pascale.
Firea pascală este însăşi sănătatea
persoanei umane, restaurată, reaşezată şi întărită de Domnul în <raiul> comunitar, adică în familia luminată de harul Învierii, ca realitate
duhovnicească şi nu doar ca fapt de moment, trecător, aşa precum trec şi zorile
şi cuceresc doar întunericul din afară pentru o jumătate de zi!
Învierea Domnului este viața perpetuuă,
eliberată de întunecimea gândului de a judeca doar pe altul, eliberată de graba
sancțiunii verbale cu totul distructive și vătămătoare uman și social și, mai
ales, de regretabilele fapte rele, violente și, uneori, mortale, cauzate de
neputința de a ierta și de a iubi!
Învierea Domnului este, așadar,
recuperarea noastră de la starea de fii îndepărtați de Casa veșnicei iubiri a
Părintelui ceresc, Care ne așteaptă <cu timp și fără timp>, oferindu ne <pâinea
cea cerească şi paharul vieţii veşnice>, dar şi <cuvântul care vindecă>,
rugăciunea, prin care se deschid şi inimile mărinimoase şi braţele iubitoare
ale medicilor din cealaltă biserică, spitalul! Așa poate ne ajută Hristos Domnul
să L primim viu, iubitor și vindecător prin orice faptă, gest și deschidere,
spre omul zilelor noastre, tot mai căzut în el însuși, în necazuri, în
singurătate, în boală, în violență și, mai ales, în lipsa de pace în inimi, de
unde se nasc și regretabilele războaie lăuntrice și exterioare.
Paştile
înseamnă trecerea Domnului înviat dincolo de <piatra mormântului> de pe inimile
noastre, încremenite în lipsă de iertare şi de iubire: <Numai prezența reală a
aceluiași Hristos în toți cei ce cred, dar pe care Hristos nu vrea să i anuleze
în ceea ce are fiecare persoană ca propriu, poate menține atât unitatea, cât și
bucuria tuturor în aceeași comuniune în El. Numai aceasta poate aduce atât
echilibru spiritual în fiecare, cât şi în relaţiile dintre toţi, unită cu
respectul delicat pentru fiecare persoană, nu numai pentru ceea ce are propriu,
ci şi pentru faptul că, în fiecare persoană, acelaşi Hristos lucrează în
fiecare potrivit cu însuşirile ei. Această prezență reală a lui Hristos în toți
duce la menținerea lor într o unitate, dar într o unitate a iubirii, nu a
confuziei>.
Preaiubiţi fii ai Învierii
Domnului și ai vieţii fraterne,
Să ne luminăm și să viețuim, pe cât
reușim, în această comuniune pascală, căci am primit <har peste har> și puteri înnoitoare spre lucrări și fapte
bune, trăite în familia reunită a tuturor semenilor de la sate, din cătune, din
spitale și din orașe, aici, acasă, la Dunărea de Jos și în lumea mare, împreună
toți românii, în speranță, în bucurie și, mai ales, în pacea din noi și cea
dintre noi!
Să nu uităm mai ales tinerii! Ei au mari
așteptări de la dragostea noastră comunitară fraternă și milostivă. Au răspuns
și anul acesta în număr mare la chemările voluntariatului faptelor bune!
Depășesc minunat chemările virtuale prin prezența plină de generozitate, de
voioșie și de entuziasm mobilizator pentru părinți și pentru bunici, chiar și
departe de țară. Acolo ajută preoții și confrații din comunitățile parohiale.
Poartă azi luminile pascale nu doar în mâini, ci şi în inimi, dar şi „pe calea“
dorului de acasă şi aşteaptă semnele zâmbetelor, ale preţuirii şi ale bucuriei
pascale depline! Acasă, la programele bisericești, ne uimesc real la olimpiade
sau la cel mai frumos program al Sfintei noastre Biserici: <Cuvântul care
vindecă>!
Și aceste mărturii sunt daruri vii
pascale, luminoase, din inimile și entuziasmul copiilor și ale tinerilor
însoțiți de iubiții lor părinți, de devotații lor preoți în parohii și de
jertfelnicii lor dascăli.
Gândurile noastre se îndreaptă astăzi, la
Sfintele Paști, către Izvorul vieții, Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne
cheamă pe toți credincioșii să L primim și să-I ascultăm chemarea:
Veniţi de luaţi lumină!
Veniţi de luaţi pacea: <Pace vă las vouă,
pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu!>
Veniţi de luaţi bucurie: <Bucuraţi-vă!>
Veniţi de luaţi vindecare de boli: <Nu cei
sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi>!
Veniţi de vă izbăviţi de întristare!
Veniţi de luaţi bucuria vindecării de
singurătate!
Veniţi de vă împărtăşiţi din preaplinul
iubirii fraterne: <Că şi Fiul Omului n a venit ca să I se slujească, ci ca El
să slujească şi să Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi!>
Veniţi de primiţi belşugul comuniunii şi
depăşirea fricii de sărăcie!
Să împărtășim toți, iubiți părinți, frați
creștini de toate vârstele și condițiile omenești, în toate locurile de
suferință a semenilor, tuturor, bucuria, lumina și pacea și să împlinim concret
faptele vindecătoare! Așa trăim Învierea! Așa ne îmbrățișăm unii pe alții! <Să
zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi>! Astfel să rămânem în lumina
Învierii cu sănătate deplină, aici și pretutindeni!
Sfinte bucurii și viață pașnică în armonia
păcii din inimi, în noi și între noi!
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Al vostru de tot binele voitor şi către Hristos Domnul rugător,
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos
