Noile șosele construite în Munții Orăștiei au făcut accesibil ținutul cetăților dacice, iar micile sate ascunse în munți au devenit repere turistice. De aici pornesc unele dintre cele mai spectaculoase trasee montane.
Platoul Luncanilor, vegheat la orizont, de Retezat. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Încă din secolul al XIX-lea, satele din Munții Orăștiei din Hunedoara au fost locuri populare pentru amatorii de drumeții, însă oaspeții așezărilor din ținutul cetăților dacice aveau de înfruntat sălbăticia locurilor și drumurile lor anevoioase.
Abia de un deceniu, așezările din munții străbătuți de văile Grădiștii (video), Sibișelului și Luncanilor au început să iasă din izolare, după ce vechile lor drumuri forestiere au fost transformate, treptat, în șosele.
În satele Grădiștea de Munte, Sibișel ori Târsa și cătunele din vecinătatea lor, locul multor case arhaice a fost luat de pensiuni, iar creșterea animalelor – ocupație tradițională a localnicilor – a pierdut teren în fața serviciilor turistice, unele așezări fiind traversate de „Via Transilvanica” – una dintre cele mai spectaculoase rute de drumeție din România.
Valea Grădiștii din Hunedoara, poarta spre cetățile dacice
Râurile Sibișel și Grădiștea (Orăștie) coboară dintr-un ținut sălbatic din munții Șureanu, împânzit de rămășițele unor așezări antice, și se întâlnesc la Orăștie, în apropiere de locul de vărsare în râul Mureș.
În defileele celor râuri și pe culmile care le înconjoară, dacii și-au clădit marile cetăți, legate între ele prin drumuri de plai și înconjurate de turnuri de apărare, însă în timpul războaielor cu romanii așezările au fost distruse, iar mai târziu, timp de secole, ruinele lor au rămas acoperite de păduri.
Câteva sate de păstori și pădurari au fost înființate pe cursul celor două râuri, răsfirându-și casele în poienile de pe culmi înconjurate de pădure ori în văile strâmte, mărginite de versanții abrupți.
La mijlocul secolului trecut, Valea Grădiștii din Hunedoara era traversată de o cale ferată forestieră, de la Orăștie până la poalele cetății dacice Sarmizegetusa Regia, care se înghesuia pe malul râului, însoțind un drum forestier de munte.
Calea ferată a lăsat locul unei șosele
Calea ferată de pe valea Grădiștii și ramificațiile sale de pe văile Rea, Anineșului și Mică și Tâmpu însumau aproape 60 de kilometri și erau folosite la transportul de oamenilor și al buștenilor, iar nodul lor din munți se afla în mijlocul satului Grădiștea de Munte, unde se întâlnesc văile pârâurilor Grădiștea și Anineșului.
În satul Grădiștea de Munte, locul unde vechea cale ferată își prelungea ramificațiile spre ținuturile sălbatice ale Munților Orăștiei, mai locuiesc vreo 150 de oameni.
În trecut, așezarea înconjurată de munți și păduri, aflată la circa 30 de kilometri de Orăștie, era un loc mai puțin prielnic locuirii, însă numeroasele vestigii antice descoperite aici au făcut-o faimoasă.
La fel ca în satul învecinat, Costești, locul multor gospodării arhaice din Grădiștea de Munte și al terenurilor de pe malul râului a fost luat de pensiuni, iar localnicii profită de numărul mare de turiști care tranzitează ținutul cetăților dacice.
Satele de pe Valea Grădiștii din Hunedoara sunt traversate de șoseaua Costești – Sarmizegetusa Regia (video), de circa 18 kilometri, modernizată în anii 2014–2015.
Noua șosea a înlocuit un drum forestier extrem de degradat, pe care șoferii utilajelor forestiere îl împărțeau cu turiștii și care iarna și în perioadele ploioase devenea aproape impracticabil, iar viiturile rupeau din marginile sale.
„În ultimii ani, oamenii au construit foarte mult pe valea Grădiștii, la Costești, dar și spre Sarmizegetusa Regia. Prețurile terenurilor au crescut, iar unii localnici și-au deschis mici afaceri, spijinite de turiștii care vin la cetățile dacice din Munții Orăștiei”, povestește un localnic din Costești.
Satul Grădiștea de Munte, aflat pe ruta turistică Via Transilvanica, este ultima localitate prin care trec excursioniștii înainte de a ajunge în capitala dacilor.
De aici, drumurile locale urcă spre Platoul Vârtoapelor, schitul de pe Valea Rea, spre locurile pitorești de pe Valea Anineșului – unde au fost identificate așezări dacice, spre Sarmizegetusa Regia și mai sus, spre Vârful Godeanu și cătunul Măgureni. Alte trasee duc spre cetățile dacice Blidaru și Costești.
Valea Sibișelului din Hunedoara, redescoperită prin Via Transilvanica
Aflată tot pe traseul de drumeție Via Transilvanica, valea Sibișelului din Hunedoara a fost și în trecut un loc atractiv pentru amatorii de excursii în natură, deși localnicii au folosit-o ca drum forestier.
Drumul care o străbate a fost modernizat până la ieșirea din satul Sibișel. Aici, călătorii lasă aici asfaltul în urmă și se strecoară pe un drum forestier de circa 15 kilometri care urcă spre cătunul Măgureni din Hunedoara (video) ori, în stânga, spre satul Ciungu Mare.
Din loc în loc, pârâurile cad în cascade în apele Sibișelului, iar în alte zone, drumul a fost croit pe sub stânci. Râul Sibișel, cu un debit abundent, și și-a conturat o albie spectaculoasă, săpând de-a lungul timpului în terenul argilos, amestecat cu gresii și pietriș.
Valea Sibișelului din Hunedoara a fost și în trecut un loc atractiv pentru turiști, chiar dacă oamenii trebuiau să ia la pas drumurile greu accesibile și ușor de rătăcit din pădurile sale, iar pensiunile și locurile de popas erau mai puține.
Stânele de pe munte și cantoanele forestiere erau, mai adesea, folosite de drumeții ajunși pe valea Sibișelului. Una dintre destinațiile traseelor care începeau din Valea Sibișelului din Hunedoara era cătunul Măgureni, aflat la 1.100 – 1.300 de metri altitudine, aproape de Vârful Godeanu (1.659 metri), un loc populat din ținutul cetăților dacice.
„De la Măgureni spre sud putem lua drumul spre Vârful Godeanu, nu însă şi cel mai uşor. Se recomandă călăuze dintre ţăranii de la Sibişel sau Măgureni, de la care putem închiria şi cai”, îl prezenta istoricul Octavian Floca, în Ghidul județului Hunedoara (Deva, 1969).
Din Valea Sibișelului din Hunedoara, un drum forestier urcă spre satul Ciungu Mare (video), așezat sub vârful Ciungilor, la circa 900 de metri altitudine, în Munții Orăștiei.
Cele mai multe gospodării au păstrat înfățișarea arhaică, sunt îndepărtate unele de altele, despărțite de păduri, livezi și pășuni, care ocupă coamele dealurilor.
Platoul Luncanilor, cu monumente ale naturii și cetăți dacice
Câteva drumuri forestiere leagă Valea Grădiștii din Hunedoara de Platoul luncanilor, unde satele arhaice de păstori au fost izolate de-a lungul timpului, în lipsa unor drumuri accesibile.
Cel mai populat dintre ele, satul Târsa din Hunedoara (video), a devenit un reper turistic al zonei, după ce două dintre drumurile sale au fost modernizate în ultimul deceniu.
Primul, de vreo 12 kilometri, leagă satul Târsa de centrul comunei Boșorod, aflată pe Valea Luncanilor, la circa 25 de kilometri de Hunedoara. Al doilea drum, de vreo 10 kilometri, coboară spre satul Costești și continuă pe Valea Grădiștii spre Orăștie.
Satul Târsa din Huendoara este traversat de Via Transilvanica, iar traseele urmate de aici, de turiști urcă spre Poiana Omului (video) ori spre cătunele Urșici, Cioclovina, Alunu, Ponorici.
În jurul lor, turiștii găsesc Peștera Cioclovina din Hunedoara, cetățile dacice Piatra Roșie, Blidaru și Costești, Lunca Ponoriciului și, mai departe spre valea Streiului, Fundătura Ponorului, cele mai spectaculoase locuri din Munții Șureanu.
Mai multe drumuri forestiere, unele transformate de curând în șosele, urcă spre satele pastorale, înființate de secole pe Platoul Luncanilor din Hunedoara, un ținut aparte al Munților Șureanu, locuit din cele mai vechi timpuri.
„Satul este căutat de tot mai mulți turiști. Urcă aici dinspre Hunedoara și Orăștie, își lasă mașinile la biserica aflată la intrarea în sat ori la vechea școală a cătunului Prihodiște, aflată la celălalt capăt al Târsei, și pornesc pe jos, prin sat ori pe drumurile spre cetățile dacice și Poiana Omului. Unii localnici și-au deschis mici afaceri și îi așteaptă pe vizitatori cu plăcinte și produse tradiționale. Oamenii sunt încântați de priveliștea așezării vegheate din depărtare de Retezat“, povestește un localnic.
De asemenea, unele familii de tineri s-au întors în ultimii ani în Târsa. Își îngrijesc terenurile și cresc animale.
