Imaginile, mai puternice și mai elocvente decât orice comentariu, consemnează încheierea operațiunilor militare ale armatei israeliene împotriva unui obiectiv pe care l-a considerat extrem de important din punct de vedere strategic, spitalul Al-Shaifa pe care, după săptămâni, l-au lăsat complet distrus, definitiv scos din circuit deoarece imposibil de refăcut în actualele condiții .
„Al-Shaifa, odinioară punctul central de rezistență al sistemului de sănătate publică din Gaza, nu mai este acum decât o cochilie goală plină de morminte” a declarat vineri, într-un mesaj pe o rețea socială, Tedros Adhanom Ghebreyesus, Directorul general al OMS. Accesați aici comunicatul oficial al OMS în care, după ce se reamintește că din cele 36 d spitale existente acum câteva luni în Gaza pentru a deservi cei 2 milioane de palestinieni de acolo, în urma acțiunilor militare au rămas funcționale doar 10 , „cu limitări severe a tipologiei de servicii medicale pe care le pot oferi”.
Armata israeliană a atacat timp de două săptămâni o locație în care a afirmat că erau ascunși militanți Hamas și care, astfel, devenise un „safe heaven” pentru teroriști afirmând, scurt, după două săptămâni de bombardamente și atac la sol că „a eliminat în jur de 200 de teroriști”. Tehnic, pierderea este uriașă: este vorba despre un spital cu 752 de paturi, 26 de săli de operație și 30 de saloane ATI.
Dar nu poate să existe doar o suită de raționamente bazate pe evaluări tehnice. Problema de foind este de o gravitate extraordinară căci redeschide în istoria civilizației umane un capitol despre care s-a crezut că, datorită înțelepciunii colective, fusese definitiv închis și codificat pentru totdeauna în termenii legislații internaționale unanim acceptată. Mă refer aici la Convențiile de la Geneva care reglementa modul în care este dus războiul, enumera condițiile de acceptabilitate și interdicțiile care, neluate în considerare, activau sistemul penalităților internaționale.
Toate astea au devenit demagogie politică . Ca răspuns la un act terorist teribil și inuman, Israelul a decis să pornească o acțiune de represalii pe care o urmărește acum până la capăt, chiar dacă există o uriașă presiune internațională, inclusiv din partea puținilor prieteni care i-au mai rămas și care-i cer, pe un ton din ce mai ultimativ (până și Trump!) să accepte că acțiunea militară NU trebuie să se îndrepte împotriva populației civile.
Curg acuzațiile de „crimă de război”, „cimă împotriva umanității” sau „genocid” dar asta nu schimbă nicidecum și nici nu influențează poziția oficială a guvernului israelian. Vom vedea cum vor decurge lucrurile în continuare, dar, în opinia mea, întrebările de fond sunt chiar mai grave. Cred că este vorba despre un exemplu care marchează o nouă epocă în istoria contemporană, una marcată de abandonarea definitivă – și cu ce suspin de ușurare – a reglementărilor de tip Convențiilor de la Geneva sau a Tratatelor internaționale negociate și adoptate în cadrul ONU și revenirea la principiul de bază al dreptului bazat pe forță. Ca să razi de pe fața pământului un spital nu-ți trebuie cine știe ce efort militar deosebit (operațiunea israeliană a durat în total doar două săptămâni) și, cum s-a văzut, pacienții au murit repede, mai ales că erau tăiate toate liniile de aprovizionare (medicamente și hrană).
Experimentul se poate repeta? Desigur, de acum oriunde în caz de conflict hibrid de înaltă intensitate, mai ales dacă va cuprinde cu prioritate mari aglomerări urbane. Exemplul a fost dat și s-a văzut clar că israelienii ai judecat perfect condițiile ofensivei (deocamdată în Gaza și Cisiordania, ușor începe și în Liban) bazate pe completa lipsă de reacție a comunității internaționale. Asta chiar dacă, măcar formal, Tratatele existau și, în oarecare măsură, încă sunt funcționale. Dar nimic nu a putut împiedica atentatul terorist al celor din Hamas și nimic nu pune stavilă replicii Israelului.
Statele abandonează Tratatele fundamentale
Depășind nivelul conflictului local dintre israelieni și palestinieni, trebuie să vedem că în furia, focul și zgomotul pe care le generează (ca și cel din Ucraina), mai greu e să găsească timp să vadă că, în fundal, apar condițiile marelui conflict, cel important deoarece va fi o conflagrație mondială. Statele abandonează sau își suspendă participarea din marile Tratate Fundamentale, cele negociate timp de decenii și care, odată semnate și ratificate, erau prezentate drept certitudinea că lumea se îndreaptă către un viitor de pace.
Iată un nou semnal deosebit de important și cu foarte multe semnificații directe pentru pacea și securitatea continentului nostru dar și a regiunii din care face parte: Turcia, aliatul nostru strategic și țara care posedă cea. Mai mare armată din NATO în afara celei a SUA, a anunțat că-și suspendă participarea la Tratatul asupra forțelor armate convenționale în Europa semnat la Paris pe 19 noiembrie 1990.
Fotografie de pe vremea Marilor Iluzii : semnarea Tratatului de la Paris
A fost unul dintre marile evenimente politice imediat după încheierea Războiului Rece în scopul nobil de a reduce semnificativ posibilitatea de declanșare a operațiilor militare ofensive majore între țările din NATO și cel încă membre ale Pactului de la Varșovia. Suspendarea intră în vigoare de mâine. Și astfel Turcia, urmând exemplu retragerii din Tratat a SUA, Rusiei și a altor țări din NATO, abandonează temporar Tratatul pe care-l ratificase în 1992 și care limita numărul de arme și echipamente din cinci categorii de bază: tancuri, vehicule blindate de luptă, sisteme de artilerie, avioane și elicoptere de luptă. Se alătură astfel Rusiei, Statelor Unite și altor țări din NATO.
Ce anunță asta pentru viitor? Că toată lumea se asigură că are loc de manevră deoarece, prin eforul comun, conceptul de „comunitate internațională” dispare în mod progresiv și iremediabil în favoarea războiului promovat cu entuziasm de generali. Să fim atenți la ce vrem, căci chiar asta s-ar putea să avem. Fabrici de arme în loc de fabrici de mâncare? De ce nu?
