România
a mai recuperat din diferența față de Occident și a ajuns la 78%
din media UE, însă acest lucru nu se resimte în buzunarele
românilor care sunt, potrivit datelor Eurostat, cei mai săraci
europeni. Doi economiști cunoscuți explică, pentru „Adevărul”,
de ce populația nu se poate bucura de acest avans economic, ba chiar
nivelul de trai se deteriorează de la o zi la alta, în timp ce țara
se dezvoltă inegal.
Cifrele nu sunt dătătoare de speranță în cazul României. FOTO: 123 RF
Produsul
Intern Brut al României pe cap de locuitor (PIB per capita) crește
de la un an la altul ca viteazul din poveste, însă nu pare să-l
ajute prea mult pe cetățeanul de rând.
Potrivit ultimului
clasament al Eurostat, organismul care se ocupă cu statistica al
Comisiei Europene, România tocmai și-a depășit vecina din Vest,
Ungaria, spre care privea până nu de mult cu jind. România a ajuns
acum la 78% din media UE, față de 77%, în cazul Ungariei.
Am depășit patru state din zona euro. În statistică
În
același timp, România a lăsat în urmă patru state din zona euro,
Croația,
Slovacia, Letonia și Grecia. Bulgaria, țara cu care rivalizam până
de curând, este departe, mult în urmă. Iar dacă pentru românul de
rând această creștere nu înseamnă mai nimic, partea ciudată ține de faptul că degeaba
PIB pe cap de locuitor se apropie de media UE în timp ce, pe de altă parte, alte cifre arată înfiorător. Pentru că tot Eurostat arată
că românii sunt cei mai săraci din UE.
Concret, potrivit datelor
publicate anul trecut de biroul de statistică al Comisiei Europene,
cea mai mare pondere a persoanelor expuse riscului de sărăcie şi
excluziune socială se înregistra în 2022 în România (34,4%),
Bulgaria (32,2%), Grecia şi Spania (ambele cu 26%). Și asta nu e
tot. România are cea mai proastă infrastructură rutieră și
feroviară, cea mai mare inflație și cele mai mari costuri de
finanțare dintre toate țările membre UE, în timp ce gradul de
colectare rămâne ultimul din Europa.
Și
pentru că în mod cert ceva nu se potrivește în tot acest tablou,
„Adevărul” a apelat la doi cunoscuți economiști, unul dintre
ei și sociolog, pentru a desluși misterul cifrelor controversate.
Este vorba de Cristian Păun (profesor universitar la Academia de
Studii Economice din București și Daniel Sandu (economist și
sociolog, cercetător la universitățile germane TU Chemnitz și
Hertie School of Governance și afiliat Institutului European
Universitar din Florența, colaborator al Băncii Mondiale).
Cristian Păun: „Acumularea de PIB nu înseamnă dezvoltare”
Pentru
Cristian Păun, lucrurile sunt clare. PIB per capita nu este, spune
el, cel mai bun instrument pentru măsurarea prosperității, la fel
cum nici PIB-ul României, care crește în fiecare an, nu este cel mai
bun indicator.
„În
primul rând, acumularea de PIB nu înseamnă dezvoltare. Un exemplu
simplu: dacă creștem cheltuielile guvernamentale (G) pe deficit și
datorie, PIB crește. Plusul de deficit (datorie) acumulat se
regăsește instantaneu în PIB. Dacă el se duce pe asistență
socială, pe pensii, pe salarii în sectorul bugetar, adică pe
consum, PIB nu crește neapărat sănătos și rezilient. Nu duce la
dezvoltare, nu rezolvă cu adevărat problemele sociale sau sărăcia”,
explică Păun.
„Banii aruncați din elicopter nu au cum să dezvolte o națiune”
El
vorbește despre sumele imense investite fără cap de toate
guvernele post decembriste și despre creșterea bazată pe consum,
precum și despre un PIB dezechilibrat.
„Banii
aruncați din elicopter sau puși pe noptieră cadou, pentru consum,
mai ales pe deficit și datorie, nu au cum să dezvolte o națiune.
Mai ales pe termen lung. Chiar dacă există teoreticieni care încă
mai cred că cererea poate trage după ea producția, teoria
economică clasică și situația din teren infirmă din plin acest lucru. În plus, este foarte
important să înțelegem și cum se formează acest PIB în România:
mult prea concentrat teritorial (60% din PIB este format de
București-Ilfov), mult prea concentrat în zona urbană (circa 80%
din PIB), mult prea concentrat în jurul unor sectoare economice, tot
mai puțin generat de sectoare avansate tehnologic, tot mai puțin
generat de industrie, tot mai mult generat de servicii. Adică, avem
un PIB care se formează foarte dezechilibrat, impactul asupra
bunăstării generale fiind evident”, adaugă profesorul.
Daniel Sandu: „Calculul este un pic dat peste cap”
De
cealaltă parte, Daniel Sandu a explicat în detaliu în ce privință
România depășește Ungaria și de ce această creștere,
prezentată de autorități și de o parte a presei drept o mare
victorie, nu reprezintă în realitate mare lucru.
„În
primul rând, este doar o notă tehnică. De fapt nu am depășit Ungaria la PIB per
capita în valoare reală. Am depășit Ungaria la PIB per capita în
purchasing power parity, care e o chestie destul de particulară,
prin care, cu un fel de coeficient de egalizare, tu de fapt spui cât
de multe chestii poți să cumperi cu banii respectivi, astfel încât
să poți să faci o comparație, pentru că nu toată lumea are
PIB-ul în euro. Un euro în România, cumpără mai mult decât
cumpără un euro în Belgia, de exemplu”, punctează cercetătorul.
În
plus, el atrage atenția că puterea de cumpărare în România nu
este calculată neapărat corect, dar și asupra faptului că
diferența între marile orașe prospere – București, Cluj,
Brașov, Sibiu, Timișoara – și alte orașe și orășele este
imensă, fără a mai vorbi despre sărăcia lucie din mediul rural.
„Problema
este că puterea asta de cumpărare în România este calculată
foarte aproximativ, fără să țină cont de diferențele imense
care există între rural și urban. Deci, din start, calculul este
un pic dat peste cap, nu este neapărat cel mai credibil din punct de
vedere economic calculul”, mai arată el.
În
opinia sa, de vină sunt toate guvernele care au condus România și
care nu au fost capabile să elaboreze politici publice care să ducă
la o dezvoltare mai uniformă. Iar în lipsa unor politici coerente,
a contat mult faptul că în orașe ca București și Cluj, care sunt
și importante centre universitare, a existat o cultură
antreprenorială superioară altor zone ale țării.
România extremelor
„România
s-a dezvoltat inegal tocmai pentru că nu s-a dezvoltat ca urmare a
unui plan elaborat de către guvern sau de către guvernanți, de
către policy makers. România s-a dezvoltat foarte inegal pentru că
s-a bazat, în primul rând, pe investiția antreprenoriat, mediul de
afaceri, mediul privat, în primul și în primul rând. Și mediul
privat se dezvoltă cam cum vrea el și destul de haotic. De aia avem
una dintre cele mai mari diferențe, nu doar economice, dar și
sociale, pe aproape orice fel de indicator vrei să te uiți de la
Eurosat”, completează Sandu.
El
vorbește despre un studiu al Băncii Mondiale, care arată un
dezechilibru enorm în această privință. „Avem o diferență
magnifică între orașele mari, cele șapte-opt cele mai mari orașe din
România și restul țării. E o cercetare la Banca Mondială acum
câțiva ani care spunea că creșterea economică înregistrată în
România din 2007, deci de la intrarea în Uniunea Europeană până
în 2020 sau 2021, 80% din creșterea aia economică a fost
concentrată în aceste opt localități. Diferența
este absolut, absolut gigantică”, încheie Daniel Sandu.
