Pe data de 29 martie s-au născut actorul și regizorul Costache
Caragiali, poeta Elena Farago și liderul trupei Holograf, Dan
Bittman. De asemenea, este ziua istorică în care, în urmă cu două
decenii, România a devenit membră NATO, alături de alte şase
state.
20 de ani de când România este stat membru al NATO FOTO Arhivă
1815: S-a născut Costache Caragiali, regizor, primul director al
Teatrului Naţional din Bucureşti
S-a născut la București, fiind fiul lui Ștefan Caragiale și al
Mariei Caragiale, fiica unui negustor din Brașov. Familia sa mai
cuprindea doi frați, Luca și Iorgu, precum și două surori,
Ecaterina și Anastasia.
Costache Caragiali FOTO Wikipedia
Încă din tinerețe, Costache Caragiale a manifestat un interes
deosebit pentru arta dramatică.
A studiat actoria sub îndrumarea lui Costache Aristia, la școala
deschisă sub auspiciile Societății Filarmonice. Talentul său
actoricesc și dedicarea față de idealurile progresiste și
democratice ale vremii l-au evidențiat ca o figură importantă în
lumea teatrului românesc.
Debutul său în lumea teatrului a avut loc în 1835, la București.
Trei ani mai târziu, în 1838, a organizat primul teatru dramatic în
Iași, care a devenit, ulterior, primul Teatru Național din România.
Timp de 15 ani, Costache Caragiale a colaborat cu cele mai
prestigioase teatre naționale ale epocii, promovând operele unor
mari dramaturgi români, cum ar fi Vasile Alecsandri și Costache
Negruzzi.
În ceea ce privește activitatea sa literară, Costache Caragiale a
lăsat în urmă o serie de scrieri dramatice și lucrări de teorie
teatrală, printre care se numără: „O repetiție moldovenească
sau Noi și iar Noi”, „O soaré la mahala sau Amestecul de
dorinți” și „Prologul pentru inaugurarea noului teatru din
București”.
În anul 1851, pentru contribuția sa remarcabilă în domeniul
teatrului, Costache Caragiale a fost ridicat la rangul de pitar. A
devenit apoi profesor la Conservatorul din București, unde a predat
cursurile de declamație și mimică, contribuind la formarea
viitoarelor generații de actori.
În 1850 s-a întors în București, iar doi ani mai târziu a
devenit primul director al Teatrului Mare (Național). În această
calitate, a contribuit semnificativ la dezvoltarea și consolidarea
instituției teatrale în România.
Costache Caragiale s-a stins din viață în anul 1877 și a fost
înmormântat în Cimitirul Bellu din București. Moștenirea sa a
rămas vie prin lucrările sale dramatice, dar și prin influența pe
care a avut-o asupra generațiilor ulterioare de artiști și
dramaturgi români.
Fratele său mai mic, Iorgu Caragiale, a continuat tradiția
familială în domeniul teatrului, construind propriul său teatru în
București. De asemenea, nepotul său, Ion Luca Caragiale, avea să
devină unul dintre cei mai mari dramaturgi români, consolidând
astfel prestigiul și contribuția familiei Caragiale la cultura
românească.
1848: Mihail Sturdza, domnul Moldovei, refuză să accepte cele 35
de puncte ale petiţiei-program
Acest eveniment istoric este legat de perioada Revoluției de la 1848
din Principatele Române, care a inclus și Moldova. În acea
perioadă tumultoasă, moldovenii au formulat o petiție-proclamațiune
cu 35 de puncte, redactată la hotelul Petersburg din Iași, sub
coordonarea lui Vasile Alecsandri, în seara zilei de 28 martie 1848.
Această petiție a fost adresată domnitorului Mihail Sturza și a
avut un caracter moderat, influențată de atitudinea rezervată a
domnitorului și de prezența trupelor ruse la graniță.
Deși petiția nu solicita reforme radicale, ci mai mult reforme
administrative și culturale, domnitorul a utilizat-o ca pretext
pentru a reprima mișcarea revoluționară. În aceeași seară,
Sturza a refuzat să accepte din cele 35 de puncte ale petiției
referitoare la dizolvarea Adunării Obștești și înființarea
gărzii cetățenești. A urmat o acțiune brutală din partea
domnitorului, care a înăbușit mișcarea revoluționară cu forța
armată, operând numeroase arestări.
Printre cei arestați s-au numărat figuri proeminente ale mișcării
revoluționare, precum Manolache Costache Epureanu, Alexandru Ioan
Cuza, Alecu Romalo, frații Rosetti, Zaharia Moldovanu, N. Catargiu,
Dumitru Filipescu și Alecu Moruzi. Aceștia au fost, inițial,
destinați să fie trimiși în Turcia, dar au reușit să scape,
ajungând în cele din urmă în Bucovina.
În vara lui 1848, un grup de circa 50 de lideri ai mișcării
revoluționare moldovenești s-au adunat în Cernăuți, Bucovina,
printre aceștia numărându-se Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri,
D. Canta, Vasile Alecsandri și Alecu Russo. Sub conducerea lui
Mihail Kogălniceanu, în august 1848 a fost redactat un program în
36 de puncte, denumit „Dorințele partidei naționale din Moldova”,
care solicita reforme fundamentale, inclusiv unirea Moldovei cu
Muntenia.
Revoluția de la 1848 în Moldova a fost, în cele din urmă,
înăbușită de trupele rusești, care au intrat în Iași la 28
iunie/9 iulie și au instaurat „ordinea” în principat. Această
intervenție a dus la restabilirea controlului riguros al puterilor
semnatare asupra Principatelor Române, conform Convenției
ruso-turce de la Balta-Liman din aprilie/mai 1849.
1878: S-a născut Elena Farago, poetă şi publicistă
S-a născut în orașul Bârlad, în familia compusă din Francisc și
Anastasia Paximade. Pierderea mamei sale în anul 1890 și, ulterior,
decesul tatălui său în 1895, au dus la o schimbare majoră în
viața ei.
Elena Farago FOTO Arhivă
Rămânând orfană de ambii părinți, Elena a devenit responsabilă
de îngrijirea surorilor sale mai mici. Pentru a-și continua
educația și a-și asigura un trai decent, s-a mutat la București,
unde a locuit la unul dintre frații săi mai mari.
În capitala României, Elena Farago și-a început cariera lucrând
ca guvernantă în familia lui Ion Luca Caragiale. Aici a avut
oportunitatea să se familiarizeze cu literatura clasică și să-și
dezvolte pasiunea pentru scris. A debutat în 1898 cu un reportaj sub
pseudonimul Fatma, iar patru ani mai târziu, în 1902, a publicat
prima sa poezie în ziarul „România muncitoare”.
Anul 1906 a marcat debutul său editorial cu volumul de poezii
„Versuri”, publicat la îndemnul lui Nicolae Iorga, care avea să
devină unul dintre cei mai apropiați prieteni și confidenți ai
săi. Din acel moment, activitatea literară a Elenei Farago a
cunoscut o ascensiune continuă.
În 1907, s-a stabilit la Craiova, unde a fost martora unor
evenimente tumultuoase, iar implicarea în mișcarea țărănească a
determinat arestarea sa temporară. A fost eliberată, ulterior,
datorită intervenției lui Nicolae Iorga. În aceeași perioadă, a
adoptat un băiat pe nume Mihnea. În 1913, s-a născut fiica sa,
Cocuța.
Contribuția sa literară și culturală remarcabilă a fost
recunoscută și premiată de Academia Română, care i-a acordat
prestigiosul Premiul „Adamachi” pentru mai multe volume de
poezii, printre care „Șoapte din umbră” și „Din traista lui
Moș Crăciun”.
În 1921, a fost numită director al Fundației „Alexandru și
Aristia Aman” din Craiova, unde a contribuit semnificativ la
dezvoltarea și organizarea bibliotecii.
Elena Farago s-a stins din viață la vârsta de 75 de ani, în 1954,
în orașul Craiova, după o lungă suferință. Moștenirea sa
literară, bogată și diversificată, a rămas vie în memoria
culturală a României, iar lucrările sale pentru copii, printre
care „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul” și „Cloșca”,
continuă să încânte și să educe generații întregi de
cititori.
1919: A fost fabricat primul automobil marca Tatra, în Cehia
Pe 29 martie 1919, în Cehia, a fost produs în serie primul camion
Tatra, un model TL4. Acest eveniment a marcat începutul unei noi ere
în industria auto, consolidând poziția Tatra ca unul dintre cei
mai importanți producători de vehicule comerciale din lume.
Tatra TL4 FOTO 365 Days Of Motoring
În ciuda faptului că Tatra a produs și automobile, precum
celebrele modele Tatra 11 și Tatra 87, compania a rămas în istorie
pentru camioanele sale inovatoare și fiabile, notează Promotor.
Înainte de a deveni Tatra, compania a avut diferite denumiri, cum ar
fi Schustala & Company și Nesselsdorfer
Wagenbau-Fabriksgesellschaft. Schimbarea numelui în Tatra a avut loc
în 1919, când un automobil Tatra a fost testat în Munții Tatra și
a impresionat atât de mult călătorii încât aceștia au exclamat:
„Iată un autovehicul pentru Munții Tatra”. De atunci, numele
Tatra a devenit sinonim cu performanța și durabilitatea în
industria auto.
De asemenea, este al treilea cel mai vechi
constructor de automobile din lume, după Daimler și Peugeot.
1919: S-a născut Eileen Heckart, actriță americană, laureată
a Premiului Oscar
Anna
Eileen Heckart a fost o actriță americană de scenă și film cu o
carieră ce a durat aproape 60 de ani.
Eileen Heckart FOTO Wkipedia
S-a
născut în Columbus, Ohio.
Mama
sa, Esther (născută Stark), s-a căsătorit cu Leo Herbert, iar
Eileen a fost ulterior adoptată legal de către bunicul său matern,
J.W. Heckart, luându-și numele de familie de la acesta. A absolvit
Universitatea din Ohio cu o licență în dramaturgie și a studiat,
de asemenea, actoria la HB Studio din New York City.
Ea și-a început cariera pe
Broadway în 1943, iar apoi a jucat în numeroase piese precum
„Picnic”, „The Bad Seed” și „The Dark at the Top of the
Stairs”. A câștigat un premiu Oscar pentru rolul său în
„Butterflies Are Free” (1972).
Pe micul ecran, Heckart a avut roluri în seriale precum „The 5
Mrs. Buchanans” și „Out of the Blue”. A câștigat un premiu
Emmy pentru apariția sa în „Love & War” (1994).
În 1942, s-a căsătorit cu brokerul de asigurări John Harrison
Yankee Jr., cu care a avut trei fii. A avut o relație apropiată cu
fiul său Luke Yankee, care a devenit ulterior autorul biografiei
sale din 2006, „Just Outside the Spotlight: Growing Up with Eileen
Heckart”.
Heckart a fost membru al Partidului Democrat și s-a întâlnit cu
președintele Lyndon B. Johnson la Casa Albă, în 1967. De asemenea,
a fost catolică practicantă.
Actrița a murit în 2001, din cauza cancerului pulmonar, la vârsta
de 82 de ani.
1959: S-a născut Perry Farrell, cântăreț și compozitor
american
Perry Farrell, pe numele său real Peretz Bernstein, s-a născut pe
29 martie 1959 în New York City, SUA. Este cunoscut ca fiind
fondatorul și liderul trupei rock alternativ Jane’s Addiction,
precum și creatorul festivalului de muzică Lollapalooza.
Perry Farrell FOTO Wikipedia
În adolescență, Farrell a fost pasionat de muzică și artă și a
urmat cursuri de sculptură la Școala de Arte Frumoase din Miami. În
timpul colegiului, s-a mutat în Los Angeles, unde a început să își
contureze cariera în muzică.
În 1985, a fondat Jane’s Addiction împreună cu chitaristul Dave
Navarro, basistul Eric Avery și bateristul Stephen Perkins. Trupa a
devenit una dintre cele mai influente și controversate formații din
mișcarea rock alternativă din anii ’80 și ’90.
Jane’s Addiction a lansat albume de succes precum „Nothing’s
Shocking” (1988) și „Ritual de lo Habitual” (1990), care au
explorat teme sociale și culturale tabu și au adus trupei un număr
mare de fani. Farrell s-a remarcat și prin prestațiile sale scenice
excentrice și carisma sa pe scenă.
În 1991, Perry Farrell a fondat Lollapalooza, un festival itinerant
de muzică alternativă care a devenit rapid unul dintre cele mai
importante evenimente muzicale din Statele Unite. Lollapalooza a
contribuit la popularizarea unor trupe precum Nirvana, Pearl Jam și
Soundgarden, precum și la diversificarea genurilor muzicale prezente
în mainstream.
Pe lângă contribuția sa la industria muzicală, Perry Farrell s-a
implicat și în alte proiecte artistice, inclusiv în activități
de sculptură și pictură. De-a lungul carierei sale, el a explorat
și alte genuri muzicale, colaborând cu diferiți artiști și
contribuind la proiecte solo.
1962: S-a născut Dan Bittman, liderul trupei Holograf
S-a născut la
București. Originar dintr-o
familie evreiască, Bittman și-a început cariera muzicală în anii
’80, devenind cunoscut ca solist vocal al formației Holograf din
1985.
Dan Bittman FOTO Arhivă
În 1994, Dan Bittman a reprezentat România la concursul Eurovision,
clasându-se pe locul al 21-lea. Ulterior, a devenit prezentator de
televiziune, moderând emisiuni precum Bravo Bravissimo și Dănutz
SRL pe TVR 1.
În anul 2010, a fost numit consilier la Ministerul de Finanțe al
României, însă a demisionat la scurt timp. În 2018, a fost
criticat pentru onorariul ridicat pe care l-a primit pentru un
eveniment organizat de Primăria Sectorului 5 al Capitalei.
Bittman se poate mândri cu o contribuție semnificativă în
industria muzicală românească. A fost parte din diverse trupe
precum Blitz, Incognito și Acid înainte de a se alătura celebrei
formații Iris în anii ’80. Ulterior, s-a alăturat Holograf, unde a
devenit faimos ca solist vocal.
Cariera lui solo a inclus și înregistrări muzicale, precum
single-ul „Și îngerii au demonii lor” și colaborări cu alți
artiști români, printre care Cristi Minculescu.
În ceea ce privește filmografia sa, Bittman a apărut în mai multe
producții cinematografice românești, cum ar fi „Proprietarii de
stele”, „Lori, Dan și Tanti Mili” și „Orient Express”.
Pentru contribuția sa la cultura și arta românească, Dan Bittman
a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, în
anul 2004.
2004: România a devenit membru al NATO
România a devenit membru cu drepturi depline al Organizaţiei
Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), alături de alte şase state
(Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia şi Slovenia), cu
prilejul ceremoniei de depunere a instrumentelor de ratificare a
protocoalelor de aderare la NATO, organizată la Departamentul de
Stat al SUA din Washington.
Premierul Adrian Năstase a depus instrumentele de aderare a României
la NATO în cadrul unei ceremonii prezidate de secretarul de stat
american, Colin Powell, şi a fost primit la Casa Albă, alături de
şefii de guvern ai celorlalte şase state, de preşedintele
american, George W. Bush.
De asemenea, la Washington, SUA, s-a desfăşurat ceremonia depunerii
instrumentelor de ratifi care a protocoalelor de aderare la NATO a
Bulgariei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, României, Slovaciei şi
Sloveniei, care devin astfel membri cu drepturi depline ai Alianţei.
2017: Prințul Charles, decorat cu Ordinul Naţional „Steaua
României” în Grad de Mare Cruce
Președintele Klaus Iohannis l-a
primit, la Palatul
Cotroceni, pe Prințul de
Wales, Charles, (Regele
Charles al III-lea) în
cadrul unei vizite oficiale în România.
Aceasta a avut loc în data de 29
martie
2017 și a durat timp de 3 zile.
Regele Charles al III-lea și Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni FOTO Arhivă
Această întâlnire a marcat a doua vizită oficială a Prințului
Charles în România, prima având loc în anul 1998. Președintele
Klaus Iohannis a recunoscut contribuția Prințului Charles la
promovarea relațiilor bilaterale dintre Marea Britanie și România
și l-a decorat cu
Ordinul
Național „Steaua
României”
în
Grad de Mare Cruce.
Întrevederea de la Palatul Cotroceni a oferit oportunitatea pentru
discuții între cei doi lideri, inclusiv despre perspectivele și
prioritățile de cooperare între cele două țări. De asemenea,
s-a abordat subiectul evoluțiilor din cadrul Uniunii Europene și
s-au discutat teme legate de securitate și relațiile bilaterale.
Prințul Charles a arătat un interes deosebit pentru România și
pentru regiunea Transilvaniei, unde are câteva proprietăți și
desfășoară activități legate de conservarea naturii și
dezvoltarea durabilă.
