Minele de cărbune din Valea Jiului au susținut economia în orașele miniere din Hunedoara în ultimul secol și jumătate, însă epoca mineritului se apropie de sfârșit. Regiunea minieră din România are și alte resurse naturale valoroase, în afara „aurului negru”.
Puțul Ștefan din Lupeni, unul dintre cele mai vechi din Valea Jiului. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Înconjurată
de munți care ating înălțimi de peste 2.000 de metri, Valea Jiului din Hunedoara,
își datorează faima zăcămintelor uriașe de cărbune, exploatate intens de
aproape două secole. Cărbunii nu au fost singurele bogății ale regiunii miniere
din Hunedoara.
Primele
mine de cărbune din Valea Jiului din Hunedoara (video) au fost deschise la mijlocul
secolului al XIX-lea, într-un ținut în care în trecut, păturile mari de cărbune
puteau fi văzute la suprafață, iar uneori ardeau bulgării negrii ardeau mocnit
perioade îndelungate.
Până
la deschiderea minelor de cărbune, depresiunea din sudul județului Hunedoara,
traversată de cele două Jiuri, se înfățișa călătorilor ca un ținut sălbatic.
Oaspeții săi găseau aici câteva sate arhaice, slab populate, părăsite vara de
familiile de păstori care cutreierau munții cu turmele și care coborau de la cabanele
și stânele de pe culmi, doar atunci când zăpezile începeau să acopere
pajiștile.
Exploatarea
cărbunelui a schimbat complet soarta așezărilor pastorale din Valea Jiului. Micile
sate au dispărut lăsând loc, cu timpul, celor șase orașe miniere (Petrila,
Petroșani, Aninoasa, Vulcan, lupeni și Uricani) care aveau să numere împreună,
în ultimii ani de comunism, peste 150.000 de locuitori.
După 1990, declinul industriei
miniere a dus la scăderea populației Văii Jiului cu o treime, iar în prezent
aici trăiesc 100.000 de oameni.
Sub
orașele miniere din Hunedoara (video), zeci de kilometri de galerii subterane au sfredelit
bazinul carbonifer întins pe aproape 20.000 de hectare. Sunt peste 20 de straturi
de cărbune în adâncurile Văii Jiului, întinse de la est la vest – de la un capăt
la celălalt al depresiunii, cu grosimi de până la 50 de metri.
Straturile se
întind pe o lungime de aproape 50 de kilometri și au lățimi de până la zece
kilometri în estul Văii Jiului (Petrila, Petroșani) și mult mai mici la capătul
de vest al acesteia, după Uricani.
Minele
de cărbune din Valea Jiului au atins apogeul expansiunii la sfârșitul anilor ’80, când avea, împreună cu uzinele care le deserveau, peste
40.000 de salariați, și produceau anual peste zece milioane de tone de huilă. Apoi,
mineritul a intrat pe o pantă descendentă, iar în prezent patru mine de cărbune
din Valea Jiului, aflate în proces de închidere etapizată, au rămas active, la Lonea,
Petroșani – Livezeni, Vulcan și Lupeni (video).
Deși
industria din Valea Jiului s-a bazat aproape în întregime pe resursele de
cărbune, „aurul negru” nu este singura bogăție naturală a regiunii din sudul
Hunedoarei.
Valea
Jiului din Hunedoara, bogată în resurse naturale
În
Antichitate, aurul nativ a fost căutat de romani, în apele râurilor de munte din zona Petrila Lonea (video).
Rămășițele unor așezări antice, dacice și romane se găsesc în apropiere de
Petrila și Petroșani – la Bănița.
„Urme neînsemnate de minerit roman se pot
vedea la Jieț, lângă Petroșani, unde minerii spălau aur. Descoperirile
arheologie au arătat că romanii au extins exploatarea aluviunilor aurifere și
la izvoarele Jiului”, informa cercetătorul Ioan Velica, în volumul „Călătorii
prin vârstele Văii Jiului”.
Aurul
a fost căutat în versanții ce mărginesc văile râurilor de munte și în secolul
al XIX-lea, însă în cele din urmă exploatarea sa a lăsat locul investițiilor
mult mai stabile și mai profitabile în exploatarea marilor zăcăminte de cărbune.
„Marea
bogăţie a acestui domeniu al cărbunelui care conţine, aşa cum s-ar părea,
cărbune excelent, nu poate fi trecută cu vederea. Plasată de asemenea la câteva
mile de zăcămintele de minereu de fier remarcabile ale Hunedoarei şi Teliucului
(Telek), există un motiv suplimentar ca ele să fie dezvoltate. Aurul este o
speculaţie, în care norocul şi şansa sunt de mai mult folos decât cunoaşterea
şi industria. Cărbunele este o certitudine şi este de sperat că Valea Jiului va
prezenta în curând dovada profitabilităţii industriei, a bogăţiei de minerale“,
relata geologul David Ansted, în 1862, în ghidul „O excursie scurtă în Ungaria
şi Transilvania în anul 1862“.
Cariera
cu cel mai pur cuarț din Europa
O
carieră din Valea Jiului a fost locul de unde s-a extras cel mai pur cuarț din
Europa, potrivit relatărilor din anii de comunism.
Cariera de cuarț din Uricani, aflată pe muntele Șiglău,
a funcționat în anii ’80 și ’90, rămânând apoi în conservare. În ultimii ani de comunism,
potrivit foştilor angajaţi, o mare parte din producţia lunară de circa 75 de
tone de cuarţ era destinată înfrumuseţării Casei Poporului.
Cuarț. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
„75
de tone de cuarţ de cea mai bună calitate deveneau cristal pentru podoabele
Casei Republicii, în vreme ce exista o acută penurie de sticlă optică sau de
siliciu. Nu mai vorbesc de florile de mină, cuarţuri găsite şi recuperate din
carieră, cu care orice muzeu s-ar mândri – cuarţuri care fac parte din
patrimoniul naţional – pur şi simplu
erau luate de şefii cei mari de la Bucureşti. Furt pe faţă, în loc să le avem
într-o sală de muzeu în oraş”, informa inginerul Ioan Toacsen, în februarie
1990, citat de fostul cotidian local „Zori Noi”, din Valea Jiului.
Cuarţul
prelucrat la Uricani, în cariera de pe Dealul Şiglăului, era folosit în
principal ca materie primă pentru fabrica de sticlă Vitrometan din Mediaş, ori
era trimis fabricilor de cristaluri,
porţelanuri şi emailuri din Bistriţa, Dorohoi, Cluj şi Bucureşti.
La începutul anilor ´90,
câteva sute de oameni mai lucrau în cariera de cuarţ cu care se mândreau
localnicii din Uricani, cel mai izolat oraş din judeţul Hunedoara.
„Zăcământul din dealul
Şiglăului este foarte bogat în siliciu, ceea ce face ca preparaţia să fie, în
pofida numărului restrâns de lucrători, o unitate de importanţă deosebită. De
munca noastră depinde în bună măsură calitatea sticlei optice, a unor
componente pe bază de cuarţ pentru industria electronică şi a cristalurilor
româneşti apreciate bine şi pe piaţa externă. De asemenea, livrăm siliciu
tehnic şi la Combinatul metalurgic din Tulcea”, informa, în 1990, inginerul Ioan Toacsen.
Cariera
de cuarț din Uricani a mai fost exploatată câțiva ani, după 1990. În ultimii ani,
autoritățile locale au propus redeschiderea ei.
„Atât cariera de cuarț din Uricani, de pe muntele Șiglău, cât și cariera de piatră de la Câmpul lui Neag, de pe muntele Păroasa, ar putea fi redeschise și ar ajuta la dezvoltarea zonei”, relata Emil Manolescu, localnic din Câmpul lui Neag, un fost șofer de basculantă care a muncit în carierele din Uricani (video).
În prezent, cariera aflată deasupra satului Câmpul lui Neag, cuprins în orașul Uricani, este propusă de localnici
ca destinație turistică, pentru amatorii de călătorii pe munte, Pe drumul din
Uricani spre carieră, excursioniștii pot găsi numeroase bucăți de cuarț.
În
afara cărbunelui, cea mai importantă resursă naturală din Valea Jiului au rămas
pădurile, singurele exploatate atât în secolele trecute, cât și în prezent.
