Pe 22 martie 1933, Germania nazistă a deschis primul lagăr de concentrare, Dachau. În aceeași zi, dar în anul 1951, s-a născut Tora Vasilescu, una dintre marile actrițe din România.
1933: Germania nazistă a deschis primul lagăr de concentrare, Dachau
Trupele americane care au eliberat lagărul de concentrare de la Dachau, la finele războiului, au fost terifiaţi de ororile comise în spatele gardurilor de sârmă ghimpată. Mii de cadavre şi alte mărturii ale crimelor comise de nazişti au ieşit la iveală.
Sistemul lagărelor de concentrare a fost iniţiat în anul 1933, sub oblăduirea lui Heinrich Himmler, un adept al epurărilor etnice susţinute de Hitler. Din 1933 şi până la finalul celui de-al doilea război mondial pe teritoriul Europei au funcţionat numeroase lagăre de concentrare în care a fost practicată exterminarea sistematică a câteva milioane de oameni.
Au fost vizaţi atât opozanţii politici ai nazismului, homosexualii, populaţiile de etnie romă, dar mai ales evreii din toate regiunile cucerite de armata nazistă. Iniţial concepute ca tabere de muncă forţată pentru rivalii partidului, lagărele au devenit, mai ales după 1934, tabere de exterminare pe principii etnice şi rasiale.
Întregul sistem de exterminare şi dezumanizare a fost gândit de Theodor Eicke, comandatul primului lagăr de exterminare, cel de la Dachau, înfiinţat în 1933.
1937: s-a născut Emerich Jenei, fotbalist și antrenor român
Emerich Jenei a realizat cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc, câştigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua în 1985.
Ienei s-a născut la 22 martie 1937, la Agrişu Mic, în judeţul Arad. Deşi şi-a dorit să devină avocat, el a ajuns fotbalist şi, ca jucător, a activat la echipele UTA, Steaua şi Kayserispor.
A câştigat de trei ori titlul de şi de patru ori Cupa României, toate cu Steaua Bucureşti.
Emerich Jenei Arhivă Adevărul
Ca antrenor, Ienei a activat la Steaua, Crişul Oradea, Chindia Târgovişte, Videoton (Ungaria), Panionios (Grecia) şi Universitatea Craiova şi a fost selecţioner al echipelor naţionale ale României şi Ungariei.
Cea mai mare performanţă din cariera sa de tehnician e câştigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua, în 1986. Tot cu Steaua a câştigat cinci titluri şi trei Cupe ale României.
La 9 martie 2017, Emeric Ienei a fost decorat prin decret prezidenţial de Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler. El are şi Ordinul Meritul Sportiv acordat în 2008 de preşedintele Traian Băsescu.
1950: s-a născut Goran Bregović, muzician
Goran Bregovic s-a născut la Sarajevo (Bosnia Herţegovina), din tată croat şi mamă sârboaică. Şi-a început cariera muzicală în anul 1969. A compus şi interpretat muzică cu puternice influenţe balcanice şi ţigăneşti, muzică de film pentru bunul său prieten, regizorul Emir Kusturica. A compus melodii pentru Cesaria Evora, Ofra Haza şi Iggy Pop.
Când urcă pe scenă, dar nu numai, Goran Bregovic se îmbracă în alb. Cea mai mare parte din copilărie şi-a petrecut-o la Şcoala de Muzică, studiind vioara. Paradoxal, instituţia de învăţământ a decis să îl exmatriculeze pentru „lipsa de talent“. La scurt timp după excluderea lui din şcoală, mama sa i-a cumpărat o chitară. La vârsta de 16 ani a fost părăsit de cea care i-a dat viaţă, rămânând în grija unor rude.
Goran Bregovic FOTO Profimedia
Goran a fost nevoit să-şi poarte singur de grijă încă din adolescenţă, când a început să cânte muzică populară într-un bar din oraşul Konjic. În 1971, Goran şi un alt artist aspirant, Zoran Redzia, au început să cânte într-o trupa numită Jutro (trad. „Bună dimineaţa“). În această formulă, muzicianul a avut o mulţime de spectacole şi a început să guste succesul din plin. La 1 ianuarie 1974, trupa şi-a schimbat numele în Bijelo Dugme („Butonul Alb“).
1951: s-a născut actrița Tora Vasilescu
În 1975, actriţa care s-a născut la Tulcea a terminat şefă de promoţie, la secţia de actorie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” şi în acelaşi an, primeşte premiul ACIN pentru rolul Maria din filmul „Cursa“ de Mircea Daneliuc.
A primit de-a lungul anilor mai multe premii, printre care de trei ori Premiul pentru Interpretare UCIN, Premiu pentru rolul din “Imposibilă iubire” la Aceno D’Oro, premiul pentru “Cel mai bun rol secundar feminin” în “Şobolanii roşii”.
Actriţa Tora Vasilescu a fost solicitată de cei mai talentaţi regizori să joace în filmele realizate de ei. Filmografia artistei cuprinde pelicule cum ar fi: “Cursa”, “Gloria nu cântă”, “Avaria”, “Casa dintre câmpuri”, “Croaziera”, “Învingătorul”, “Să mori rănit din dragoste de viaţă”, “Cuibul de viespi”, “Liliacul înfloreşte a doua oară”, “Şobolanii roşii”, “Cel mai iubit dintre pământeni”, “Şi totul era nimic…”, “Codin şi Chira Chiralina”, “Cenuşa păsării din vis”, “Kilometrul 36”, “Pădurea de fagi”, “Glissando”, “Primăvara bobocilor”, “Ultimul stinge lumina”, “Occident”, “Alegerea Siminei”, “Fii cu ochii pe fericire”, “Legături bolnăvicioase”, “De ce trag clopotele, Mitică?”.
Tora Vasilescu
Pentru rolul din filmul Q.E.D. a primit o nominalizare la premiile Gopo, pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar într-un film de lungmetraj ficţiune.
1965: Nicolae Ceaușescu a fost ales în funcţia de prim-secretar al CC al PCR, la propunerea lui Ion Gh. Maurer
Iată mărturia lui Ion Gheorghe Maurer consemnată de Lavinia Betea, „Maurer și lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României“
„Mi-am dat seama și că mai tinerii Drăghici și Ceaușescu sunt cei care doresc mai tare puterea și că sunt în stare de multe pentru a o avea. Ceilalți păreau indiferenți. Dacă nimeni dintre cei vechi nu avusese nimic de obiectat, la votul de împotrivire al celor mai tineri, pentru mine era clar că nu vor putea stăvili — și poate nici nu vor încerca — manevrele lui Drăghici sau Ceaușescu pentru a ajunge la putere. […]
— Cum îl apreciați, atunci pe Ceaușescu? […]
— Cum nu știam multe despre el, mă bazam pe recomandarea lui Dej. Ți-am mai spus că nu stătusem cu el de vorbă, să avem o discuție mai lungă. A fost, însă, o întâmplare — așa pot să-i spun acum — care m-a făcut să-l socotesc pe Ceaușescu un posibil conducător al României, cu o poziție destul de puternică împotriva rușilor. În vara lui ’62, Hrușciova venit la București, într-o vizită mai lungă ca de obicei. A fost la Craiova, la Constanța, a vizitat fabrici, a ținut cuvântări. Călătoream cu trenul oficial și de la fereastra vagonului se tot uita peste câmpuri, nemulțumit ba de una, ba de alta din cele ce vedea. Nu ceea ce vedea îl nemulțumea, de fapt, pe el, ci politica României, tot mai deschisă de ieșire de sub hegemonia sovietică. […]
În ședința Biroului Politic ce-a urmat după vizita sa, eu am spus că asemenea lucruri n-ar trebui să se mai întâmple și că ar fi bine ca Dej să discute cu Hrușciov despre acest lucru. […] Bineînțeles că s-a găsit cineva să-i transmită lui Hrușciov poziția mea. Când Hrușciov a venitdata viitoare, în vizită, în țară la ședința Biroului Politic la care a luat parte, m-a criticat pe mine că mi-am permis să-l critic pe el. Din nou, peste membrii Biroului Politic s-a așternut tăcerea. Nimeni nu a spus nimic. Cu excepția lui Ceaușescu. Care a replicat:„Nu-i adevărat“. A spus că nu-i adevărat că eu îl criticasem pe Hrușciov. Adică a mințit. Dar a avut îndrăzneala să spună ceva, în fața lui Hrușciov, în timp de ceilalți tăceau cu toții. Bineînțeles că eu i-am confirmat lui Hrușciov poziția mea și motivele ce-au susținut-o. Dar am socotit, atunci, că singurul dintre toți care are curajul să dea replică unui conducător sovietic este Ceaușescu. Chiar dacă a mințit, a spus ceva. Pe când ceilalți nimic, nici minciună, nici adevăr. De aceea, temându-mă de posibilitatea restabilirii unor raporturi umilitoare cu sovieticii, l-am propus pe Ceaușescu succesor al lui Dej.
— L-ați propus înaintea morții lui Dej sau după aceea?
— După ce-a murit Dej.
— Dintre ceilalți membri ai Biroului Politic nu a obiectat nimeni împotriva lui Ceaușescu?
Alexandru Drăghici, Gheorghe Apostol ce-au spus?
— N-a spus nimeni, nimic.
— De ce? Pentru că bănuiau că Dej își dăduse acordul la această nouă propunere, pentru că îl prețuiau pe Ceaușescu sau pentru că așa era obiceiul?
— Cred că au tăcut pentru că așa era obiceiul. Vezi că și prima dată s-au împotrivit doar cei care erau mai tineri: Drăghici și Ceaușescu. Propunerea cu Ceaușescu nici n-am mai supus-o la vot în Biroul Politic, ci direct în Comitetul Central.Ș{i acolo, crezând probabil, că înainte s-a căzut de acord, asupra propunerii în cadrul Biroului Politic, s-au uitat unii la alții, au tăcut și au votat pentru“.
Nicolae Ceauşescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 87/1976)
1981: s-a născut fotbalistul Mirel Rădoi
Cariera sa de fotbalist și-a petrecut-o în echipa de fotbal FC Steaua București, iar după retragere a devenit manager sportiv al echipei naționale de fotbal a României, U21. Rădoi are în palmaresul său trei trofee de campion al României pe care le-a câștigat pe vremea când făcea parte din lotul echipei Steaua București. Fotbalistul a fost și căpitanul echipei din Ghencea (la vremea respectivă) și a jucat în Liga Campionilor UEFA și în semifinalele Cupei UEFA. Mirel Rădoi a jucat și pentru echipa națională a României și a participat la Campionatul European din 2008.
Mirel Rădoi Arhivă Adevărul
Mirel Rădoi a câștigat titlul de „Fotbalistul anului în Liga Profesionidtă din Arabia Saudită”, în 2010, și a ieșit pe locul al doilea ca „Fotbalist român al anului”, în 2005. Cariera de fotbalist și-a început-o la o vârstă fragedă, la 8 ani. Conform fanatik.ro, Mirel Rădoi a fost mai întâi portar, iar apoi fundaș. Prima echipă pentru care a evoluat Rădoi a fost FC Drobeta-Turnu Severin. Acolo a fost remarcat de antrenorul echipei Extensiv Craiova, Sorin Cârțu, iar după două săptămâni a semnat un contract pentru echipa craioveană. A ajuns la Steaua București după numai cinci luni, deși Extensiv Craiova retrogradase în Divizia C în acel sezon. 100.000 de dolari au plătit acționarii Stelei pentru Rădoi.
