La împlinirea a zece ani de la referendumul ilegal convocat de Rusia pentru a legitima ocuparea peninsulei Crimeea, cei care au fugit atunci în Ucraina continentală privesc pământul pe care l-au lăsat în urmă cu un amestec de durere şi speranţă.
FOTO EPA-EFE
„În Crimeea, războiul pe scară largă a dat speranţă tătarilor de aici şi tuturor ucrainenilor că toate teritoriile pot fi recuperate”, a declarat pentru EFE jurnalista Elvina Seitbulaeva, care a părăsit Crimeea în 2014 în faţa valului de represiune declanşat de ocupantul rus împotriva mass-media şi a activiştilor pro-ucraineni.
După opt ani de ocupaţie rusă, în care Kievul şi-a limitat la domeniul diplomatic şi juridic acţiunile de recăpătare a controlului asupra acestei peninsule de la Marea Neagră, invazia la scară largă asupra Ucrainei pe care Rusia a declanşat-o la 24 februarie 2022 a adus războiul şi în Crimeea.
„Până să înceapă acest război, se vorbea doar despre recuperarea teritoriilor din est, pentru că oamenii mureau acolo şi era război”, a spus Seitbulaeva, referindu-se la conflictul izbucnit în 2014 în regiunile Doneţk şi Lugansk între rebelii proruşi manevraţi de Moscova şi armata ucraineană.
Întoarcerea armatei ucrainene
Seitbulaeva, care este de origine tătară, îşi aminteşte că în Crimeea era o acalmie aproape totală până în momentul în care Ucraina a decis să atace forţele de ocupaţie din peninsulă atunci când Rusia a început să folosească peninsula ca platformă de lansare pentru operaţiunile sale împotriva întregului teritoriu ucrainean.
„În Crimeea nu era război, ci o deportare tăcută”, explică jurnalista folosind expresia care dă titlul documentarului său despre abuzurile suferite de tătarii din Crimeea, o minoritate covârşitor proucraineană care reprezenta aproximativ 15% din populaţia peninsulei înainte de 2014.
Întoarcerea – cu rachete şi drone, dar şi cu acţiuni îndrăzneţe de desant – a forţelor armate ucrainene la opt ani după ce au fost umilite de militarii ruşi şi de locuitorii proruşi în Crimeea a schimbat starea de spirit a celor care speră să vadă fluturând din nou în peninsulă drapelul albastru şi galben al Ucrainei, scrie EFE, potrivit Agerpres.
„Vedem atacuri asupra Podului Kerci (construit la ordinele lui Vladimir Putin pentru a conecta peninsula de Rusia continentală, n. red.) sau nave ruseşti distruse în Feodosia şi acest lucru inspiră nespus mulţi oameni din Crimeea şi pe tătarii din Crimeea”, spune Seitbulaeva.
Mai mult activism, mai multă represiune
Originar din Eupatoria, în vestul Crimeei, avocatul Boris Babin a părăsit peninsula în 2014 şi face parte din Asociaţia pentru Reintegrarea Crimeei, care monitorizează situaţia din acest teritoriu.
„80% din populaţia Crimeei are legături de familie, de prietenie sau de afaceri cu restul Ucrainei”, explică pentru EFE Babin, care consideră că „crimele brutale de război” comise de militarii ruşi în timpul invaziei pe scară largă asupra Ucrainei au provocat o creştere a sentimentelor şi a activităţilor antiruse în peninsulă.
Potrivit avocatului citat, acest fenomen s-a tradus totodată printr-o creştere a represiunii faţă de orice fel de demonstraţie de sprijin pentru Ucraina.
De la începutul acestui război, autorităţile ucrainene au documentat sute de cazuri de proceduri declanşate de autorităţile ruse de ocupaţie împotriva cetăţenilor din Crimeea pentru acest tip de comportamente.
Viața în teritoriile ocupate: un exemplu
Ucraina estimează numărul deţinuţilor politici din Crimeea la peste 200. Cei mai mulţi dintre ei sunt musulmani de origine tătară pe care Rusia îi acuză adesea de terorism şi radicalism islamic.
O expoziţie organizată de Misiunea Preşedintelui Ucrainei în Crimeea şi de Platforma pentru Crimeea îi evocă în aceste zile pe deţinuţii, cu un accent deosebit asupra femeilor, care plătesc cu închisoarea angajamentul lor faţă de Ucraina.
Una dintre poveştile spuse la expoziţie este cea a activistei civice Irina Danilovici, aflată în închisoare, care a fost reţinută în 2022 în Crimeea, la scurt timp după începerea războiului de agresiune rusesc, în timp ce urmărea procesele oamenilor persecutaţi pentru orientarea lor proucraineană.
„Geopolitica este ceva abstract; în orice realitate există oameni adevăraţi, poveşti reale”, spune artista care a desenat povestea lui Danilovici, Alevtina Kajidze.
Originară din Doneţk, unde mama sa a trăit timp de cinci ani sub administraţia rebelilor proruşi, Kajidze vede în ceea ce se întâmplă în Crimeea un exemplu a ceea ce trăiesc mulţi ucraineni în teritoriile ocupate de Rusia.
„Simt o mare durere când mă gândesc la ei. Este nedrept. Aceste teritorii trebuie returnate Ucrainei”, a subliniat ea.
