În
urmă cu o jumătate de secol, pe data de 28 martie, Nicolae
Ceaușescu era ales în funcția de preşedinte al Republicii
Socialiste România. De asemenea, este ziua în care au murit cel
de-al 34-lea președinte al SUA, Dwight David Eisenhower, creatoarea
de modă, Zina Dumitrescu și s-a născut faimoasa cântăreață
americană, Lady Gaga.
Nicolae Ceaușescu FOTO Fototeca online a comunismului românesc
1914:
S-a născut Ovidiu Constantinescu, prozator
S-a
născut la Bucureşti. A urmat Liceul „Sf. Sava” (absolvit în
1932), apoi studii filologice la Universitatea din Bucureşti,
potrivit volumului „Dicţionarul scriitorilor români” (Ed.
Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995).
Ovidiu Constantinescu FOTO Wikipedia
A
colaborat la „Revista Fundaţiilor Regale”, „Viaţa
românească”, „Vremea”, „Curentul familiei”, „Bis”
etc. Debutul editorial l-a reprezentat romanul „Sfârşit de
spectacol” (1941). În continuare a publicat romanele „Oamenii
ştiu să zâmbească” (1946), „Menestrelii regelui Ludovic”
(1980), „Luna şi mânzul sălbatic” (1982), precum şi nuvele
adunate în volumele „Valse hesitation” (1970) şi „Strada infinitului” (1974).
A
mai publicat şi un volum de medalioane critice – „Portrete de
artişti” (1984). A tradus din literatura franceză (Stendhal,
Romain Rolland, Colette, Maurice Druon, Jules Verne), din literatura
rusă (Dostoievski, T. Sevcenco), din alte literaturi (F. Cooper, A.
Carpentier ş.a.). A murit la Bucureşti.
1944:
A murit Petru Bogdan, chimist, membru titular al Academiei Române
S-a
născut la Cozmeşti, județul Iaşi.
Petru Bogdan FOTO Wikipedia
A
urmat liceul şi Facultatea de Ştiinţe (secţia Fizico-Chimice) din
Iaşi, apoi şi-a continuat specializarea în domeniul chimiei fi
zice la Leipzig şi la Berlin, obţinând doctoratul la Berlin, în
1901, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române
(1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti,
2003).
Între
1906-1910, a fost primul profesor de chimie fizică al primei catedre
de specialitate din ţară. A fost rector al Universităţii din Iaşi
(1906-1910). Cercetările sale au vizat toate domeniile chimiei fi
zice.
A
adus contribuţii valoroase la dezvoltarea cunoştinţelor de
chimie-fi zică, prin lucrări ca: „Infl uenţa neelectrolitelor
asupra tensiunii de vapori a acidului acetic” (1903); „Starea de
disociere la acidul azotic” (1906); „Fondul molecular al
lichidelor” (1912); „Introducere în electrochimie” (1928). A
publicat primul curs românesc de chimie-fizică (1924). Doctor
Honoris Causa al Universităţii din Nancy, Franţa. Membru titular
al Academiei Române (4 iun. 1926).
1944:
S-a născut Ken Howard, actor
Actorul
american Ken Howard s-a născut la 28 martie 1944, în El Centro,
California.
Ken Howard FOTO IMDb
A
studiat la Şcoala de Dramă din Yale, după care, în 1968, a
acceptat un mic rol pe Broadway în piesa „Promises, Promises” a
lui Neil Simon. A apărut, apoi, în rolul lui Thomas Jeff erson în
muzicalul „1776” (1972), regizat de Peter H. Hunt, pentru care a
primit Premiul World Theatre, potrivit www.imdb.com.
A
predat cursuri de master la Institutul American de Teatru de
Repertoriu şi a fost instructor la Universitatea Harvard şi la
Facultatea de Drept din Harvard.
Experienţa
sa de predare a contribuit la crearea cărţii sale, „Act Natural:
How to Speak to Any Audience”, publicată de Random House în 2003.
În anii ’80, l-a întruchipat pe avocatul Garrett Boydston din
serialul „Dynasty”, a apărut în serialul poliţist „Murder
She Wrote” (1985-1994), alături de Angela Lansbury şi în
serialul „Melrose Place” (1990).
De
asemenea, a fost prezent în sitcomul „Rock ’30”, cu Tina Fey
şi Alec Baldwin. A câştigat Premiului Tony (1970) pentru
interpretarea de pe Broadway în „Child’s Play”, Premiul
Daytime Emmy (1981), ca narator în „Facts for Boys: The Body
Human”. A primit, de asemenea, un Primetime Emmy (2009) pentru
rolul din mini-seria „Grey Gardens”.
Howard
a fost preşedinte al Screen Actors Guild, ales în septembrie 2009
pentru un mandat de doi ani şi reales în 2011, pentru un al doilea
mandat. În ultimii ani, Ken Howard a apărut în fi lme de succes
internaţional, cum ar fi: „Michael Clayton” (2007), „Rambo”
(2008) sau „The Judge” (2014), „Better Living Through
Chemistry” (2014).
A
avut ultima apariţie în „Joy”, a lui David O. Russell, realizat
în 2015, an în care a interpretat şi rolul Ed Palmer din „The
Wedding Ringer”. A murit la 23 martie 2016, în Los Angeles, la
vârsta de 71 de ani.
1969:
A murit Dwight David Eisenhower, preşedinte al SUA
S-a
născut pe 14 octombrie 1890, în Denison, Texas, Statele Unite ale
Americii, fiind al treilea fiu al lui David Jacob Eisenhower și al
soției sale, Ida Elizabeth Stover Eisenhower.
Dwight David Eisenhower FOTO Wikipedia
Familia lui Eisenhower
a trăit în mai multe orașe din Kansas în timpul copilăriei sale,
iar Dwight a crescut într-o familie modestă, tatăl său lucrând
ca angajat la o companie de cale ferată și ca mecanic de oiler
într-un stabiliment local.
Eisenhower și-a petrecut anii de tinerețe în Abilene, Kansas, unde
a absolvit liceul în 1909. După absolvire, a lucrat timp de doi ani
pentru a economisi bani pentru a-și continua educația. În 1911,
s-a înscris la Academia Militară de la West Point, unde a excelat
atât academic, cât și în activitățile sportive. A absolvit în
1915 și a fost desemnat sublocotenent în Armata Statelor Unite.
În anii care au urmat, Eisenhower și-a desfășurat activitatea
militară cu distincție, participând la diverse misiuni și
acțiuni, inclusiv în Primul Război Mondial, în calitate de ofițer
de stat major. După război, și-a continuat studiile la Școala de
Război și Stat Major din Washington, D.C., iar apoi a lucrat ca
instructor la Școala de Infanterie din Fort Benning, Georgia.
Eisenhower a devenit rapid cunoscut pentru abilitățile sale de
leadership și planificare, ceea ce l-a propulsat pe o traiectorie
ascendentă în cadrul armatei. În timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial, a ocupat poziții-cheie în comandamentul militar, inclusiv
comandant suprem al forțelor aliate în Europa de Vest. În această
calitate, a supervizat Operațiunea Overlord, invazia aliată a
Europei de Vest, și a jucat un rol crucial în înfrângerea
Germaniei naziste.
După război, popularitatea și respectul lui Eisenhower l-au
transformat rapid într-o figură politică de prim rang. În 1952, a
candidat cu succes la președinția SUA ca membru al Partidului
Republican, beneficiind de sprijinul larg din partea populației
americane. A fost ales în funcție și a ocupat biroul de președinte
timp de două mandate, între 1953 și 1961.
În timpul mandatului său prezidențial, Eisenhower a fost
responsabil pentru o serie de politici și inițiative importante,
inclusiv gestionarea Războiului Rece și promovarea păcii și
securității globale prin intermediul organizațiilor internaționale
precum NATO. De asemenea, a fost cunoscut pentru politica sa de
desegregare a școlilor și pentru promovarea drepturilor civile în
Statele Unite.
După încheierea mandatului prezidențial în 1961, Eisenhower s-a
retras la ferma sa din Gettysburg, Pennsylvania, unde a trăit o
viață liniștită, alături de soția sa, Mamie Eisenhower. A murit
pe 28 martie 1969, lăsând în urmă un moștenire impresionantă ca
lider militar, politician și al 34-lea președinte al Statelor
Unite.
1974:
Nicolae Ceauşescu a devenit președinte
Nicolae
Ceauşescu a devenit, prin votul unanim al Marii Adunări Naţionale,
primul preşedinte al Republicii Socialiste România.
Nicolae Ceaușescu FOTO Arhivă
Nicolae
Ceaușescu a devenit președintele Republicii Socialiste România în
1967, urmându-l pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a condus țara din
1947 până la moartea sa în 1965. Alegerea lui Ceaușescu a fost
parte a unui proces de succesiune planificat în interiorul
Partidului Muncitoresc Român (PMR), care s-a transformat mai târziu
în Partidul Comunist Român (PCR).
Nicolae
Ceaușescu și-a consolidat puterea treptat, ajungând să fie văzut
ca liderul necontestat al României comuniste. El și-a îndeplinit
funcția de prim-secretar al PCR încă din 1965, iar câțiva ani
mai târziu, în 1967, a devenit președintele țării.
La
28 martie 1974, Marea Adunare Națională a României a instituit
funcția de președinte al Republicii Socialiste România, iar
Nicolae Ceaușescu a fost ales în unanimitate, devenind astfel
primul președinte al țării. Procesul de alegere a lui Ceaușescu
ca președinte a fost mai mult o formalitate decât un proces
democratic deschis. Adunarea Națională era complet controlată de
PCR. Nu exista o competiție reală sau alegeri libere, ci mai
degrabă o confirmare a deciziei luate în interiorul partidului.
Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, a încercat să se
elibereze de dominația sovietică, atrăgând simpatia și
aprecierea unor mari lideri politici precum Charles de Gaulle și
Richard Nixon. Cu toate acestea, în realitate, singurul scop al lui
Ceaușescu era consolidarea puterii dictatoriale.
În cadrul CAER, la indicația sa, delegațiile române s-au opus la
toate propunerile venite din partea URSS. Un exemplu notabil în
acest sens este participarea României la Jocurile Olimpice
desfășurate la Los Angeles, în Statele Unite ale Americii, în
1984, fiind una dintre cele doar două țări comuniste europene care
au luat parte la acest eveniment.
De asemenea, România a fost singura țară din blocul răsăritean,
alături de URSS, care la acea vreme menținea relații diplomatice
cu Comunitatea Europeană, cu Israelul și cu Republica Federală
Germania. În 1974, un tratat care includea România pe lista țărilor
favorizate de Comunitatea Europeană a fost semnat, iar în 1980 a
fost încheiat un acord care viza schimburile de produse industriale
între România și Comunitatea Europeană.
Nicolae
Ceaușescu a deținut funcția de președinte al României până în
decembrie 1989, când a fost răsturnat de Revoluția Română și
executat împreună cu soția sa, Elena Ceaușescu, după un proces
sumar.
Perioada de conducere a lui Ceaușescu a fost caracterizată de o
puternică cultă a personalității, control total asupra societății
și economiei, precum și de abuzuri asupra drepturilor omului și
represiune politică.
1979:
S-a născut Răzvan Hîncu, actor
S-a
născut la 28 martie 1979, în Galaţi.
Răzvan Hîncu FOTO Cinemagia
A
absolvit liceul la Galaţi, apoi Facultatea de Arte, Secţia Actorie
din cadrul Universităţii Hyperion, la clasa prof. Rodica Mandache
şi Eusebiu Ştefănescu (2005), potrivit imdb.ro.
A jucat pe scena
Teatrului Naţional Bucureşti (2007-2010), în piese precum „Eduard
al III-lea” (r. Alexandru Tocilescu), „Aventurile unui bărbat
extrem de serios” (r. Vlad Stănescu), „Încă-i bine” (r.
Rodica Popescu Bitănescu), „Şapte dintr-o lovitură” (r. Ion
Caramitru). A jucat în cadrul Companiei de Teatru Civic Art
(2004-2010), în piesele: „Doi într-o barcă” (r. Mircea Creţu),
„Simion şi alţi eroi” (r. Marian Ciripan), „Casa cu un cap de
cal înfi pt în perete” (Teatrul Foarte Mic, 2005), „Electra
dragostea mea” (Teatrul Foarte Mic, 2005).
A
jucat şi în numeroase filme, dintre care amintim: „Merge şi
aşa” (2004, r. Marian Sîrbu), „No Pain, No Gain” / „Duminica
pierzi sau câştigi” (2007, r. George Negrilă), „Restul e
tăcere” (2008, r. Nae Caranfi l), „Doctori de mame” (2008,
serial tv, r. Craig Lines, Shani Grewal, Peter Kerek), „Mănuşi
Roşii” (2010, r. Radu Gabrea), „Liceenii, în 53 de ore şi
ceva” (2010, r. Adrian Popovici), „Domnişoara Christina”
(2013, r. Alexandru Maftei), „The Sweeter Side of Life” / „Felia
dulce a vieţii” (2013, r. Michael Damian), „A Farewell to Fools”
/ „Condamnat la viaţă” (2013, r. Bogdan Dreyer), „Hotel
Dallas” (2016, r. Sherng-Lee Huang, Livia Ungur), „The Jester
from Transylvania” (2020, r. Adrian Popovici) ş.a., conform
https://www.cinemagia.ro/.
1986:
S-a născut Lady Gaga, cântăreață și actriță americană
Stefani
Joanne Angelina Germanotta, cunoscută sub numele de Lady Gaga, s-a
născut în New York City, Statele Unite ale Americii. Ea este fiica
lui Cynthia Louise și a lui Joseph Germanotta, având o soră mai
mică, pe nume Natali.
Lady Gaga FOTO Shutterstock
Gaga și-a manifestat pasiunea pentru muzică din copilărie,
începând să cânte și să compună melodii încă de la o vârstă
fragedă. A urmat cursuri de pian și a fost influențată de diverse
genuri muzicale, inclusiv de muzica rock și cea dance.
După absolvirea școlii secundare, Gaga a fost acceptată la Școala
de Teatru Tisch de la Universitatea din New York, unde a studiat
dramaturgia. Acolo și-a dezvoltat abilitățile artistice și a fost
expusă la o varietate de influențe creatoare, care au contribuit la
modelarea stilului său unic.
Deși a început să-și construiască o carieră în industria
muzicală încă din adolescență, succesul major a venit pentru
Gaga în anii 2000, când a semnat un contract de înregistrare cu
casa de discuri Def Jam Recordings. Chiar dacă acest parteneriat nu
a dus la lansarea ei către o carieră artistică de succes, ci a
fost anulat la scurt timp, artista nu s-a descurajat. Ea a continuat
să își caute vocea și un stilul unic.
În 2008, a semnat un contract cu casa de discuri Interscope Records
și a început să lucreze la primul său album de studio.
Debutul său în muzică a fost cu albumul „The Fame” în 2008,
care a fost un succes comercial imediat. Hituri precum „Just Dance”
și „Poker Face” au propulsat-o pe Gaga în rândul artiștilor
pop de top ai momentului și i-au adus recunoașterea internațională.
În anii care au urmat, Gaga și-a consolidat poziția ca o prezență
dominatoare în industria muzicală, lansând mai multe albume de
succes, cum ar fi „Born This Way” (2011), „Artpop” (2013) și
„Joanne” (2016). Fiecare album a adus cu sine hituri care au
cucerit topurile muzicale din întreaga lume și au câștigat
numeroase premii și nominalizări.
Pe lângă cariera sa muzicală, Gaga și-a extins activitățile în
alte domenii artistice, inclusiv în actorie. Ea a primit laude
pentru performanța sa în filme precum „A Star is Born” (2018),
câștigând un premiu Oscar pentru cea mai bună piesă originală,
cu melodia „Shallow”.
În plus față de succesul său artistic, Gaga a fost recunoscută
și pentru activismul său în domeniul drepturilor LGBTQ+, al
sănătății mentale și al victimelor violenței sexuale. Ea și-a
folosit platforma publică pentru a atrage atenția asupra acestor
probleme și pentru a susține diferite cauze caritabile.
În prezent, Lady Gaga rămâne una dintre cele mai influente și
respectate figuri din industria muzicală și a divertismentului în
general.
1994:
A murit Eugen Ionescu, dramaturg și esesist
S-a
născut pe 26 noiembrie 1909, în Slatina, județul Olt, România.
Este cunoscut și sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei
franceze. A fost un scriitor de limbă franceză de origine română,
renumit pentru contribuția sa la teatrul absurdului și a fost
membru al prestigioasei Academii Franceze, ocupând fotoliul nr. 6.
Eugen Ionescu FOTO Arhivă
Eugen Ionescu a crescut într-o familie cu origini mixte, tatăl său
fiind român, avocat de profesie, iar mama sa, Marie-Thérèse
(născută Ipcar), avea cetățenie franceză. La vârsta de patru
ani, s-a mutat cu familia în Franța, unde a petrecut o mare parte
din copilărie până în 1924. Experiența sa timpurie în Franța
avea să îi influențeze profund percepția asupra lumii și creația
artistică.
În ciuda unei copilării aparent fericite, trecerea sa în România
a fost marcată de tragedie familială. După ce mama sa a pierdut
custodia copiilor, Eugen Ionescu și sora sa au fost nevoiți să
trăiască într-un mediu familial abuziv, care a lăsat urme adânci
în psihologia și creația ulterioară a scriitorului.
În timpul adolescenței, Ionescu și-a continuat educația în
România, absolvind liceul la Colegiul Național Sfântul Sava din
București și susținând examenul de bacalaureat la Colegiul
Național Carol I din Craiova. Ulterior, s-a înscris la Facultatea
de Litere din București, obținând o licență în limba franceză.
În 1938, Ionescu s-a stabilit la Paris, unde a început să lucreze
ca atașat cultural al guvernului Antonescu, în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial. Acolo și-a petrecut mulți ani din viață,
îmbinând cariera sa diplomatică cu pasiunea pentru scriere și
teatru.
Cariera sa literară a început să se contureze în anii ’50, când
a scris primele sale piese de teatru, celebre pentru stilul lor
absurd și satiric. „Cântăreața cheală” și „Lecția”
sunt printre cele mai cunoscute piese ale sale, reprezentând debutul
său în teatrul absurdului.
Eugen Ionescu a continuat să scrie și să producă opere de teatru
timp de mai mulți ani, aducându-i recunoaștere internațională și
apreciere din partea criticii și a publicului. Printre cele mai
cunoscute piese se numără „Rinocerii” și „Regele moare”,
care au fost jucate cu succes pe scenele teatrelor de prestigiu din
întreaga lume.
În 1970, Ionescu a fost ales membru al Academiei Franceze,
recunoaștere a contribuției sale semnificative la literatura și
cultură franceză. Opera sa a continuat să inspire și să
influențeze generații de scriitori și artiști, iar impactul său
asupra teatrului mondial rămâne deosebit de semnificativ.
A
murit pe 28 martie 1994, la Paris, în regiunea Île-de-France,
Franța.
Eugen Ionescu a fost unul dintre cei
mai mari dramaturgi ai secolului XX, iar opera sa continuă să fie
studiată și apreciată în întreaga lume.
2004:
A murit Sir Peter Ustinov, actor și regizor britanic, laureat al
premiului Oscar
Actorul
şi regizorul Sir Peter Ustinov (Peter Alexander von Ustinov) s-a
născut la 16 aprilie 1921, la Londra, într-o familie în care ambii
părinţi aveau o descendenţă pe jumătate rusă. Tatăl său a
lucrat ca jurnalist la Londra, iar mama sa a fost pictoriță.
Peter Ustinov FOTO Arhivă
Educat
în familie, a învăţat şi a vorbit fluent engleza, rusa,
franceza, germana şi italiana. A urmat cursurile Colegiului
„Westminster”, între 1934-1937. A studiat teatrul în clasa
regizorului francez de teatru Michel Saint-Denis, la „London
Theatre Studio”, între 1937-1939, potrivit
www.notablebiographies.com.
Şi-a
făcut debutul pe scenă, în 1938, la Teatrul „Players”. În
1939, a urmat debutul pe scenă la Londra, într-o piesă de revistă,
apoi a avut spectacole permanente cu „Aylesbury Repertory Company”.
În 1940, a jucat primul rol în fi lmul „Hulló Fame!” (1940).
Între
1942-1946, Ustinov a fost înrolat în armata britanică, perioadă
în care s-a împrietenit cu actorul şi producătorul David Niven şi
a petrecut cea mai mare parte a timpului la „Army Cinema Unit”,
scriind piese de teatru şi jucând în trei filme.
În
această perioadă, a scris şi a regizat „The Way Ahead” (1944 –
cunoscut şi sub denumirea „The Immortal Battalion”).
Ustinov, cu
o carieră de actor, de regizor şi de scriitor, a apărut în peste
100 de fi lme şi producţii de televiziune. A fost distins cu două
premii Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar – pentru
rolurile din „Spartacus” (1960) şi din „Topkapi” (1964),
potrivit www.imdb.com. A primit încă două nominalizări la Oscar
ca actor şi scriitor.
A
interpretat rolul lui Hercule Poirot, în „Moarte pe Nil” (1978),
al regizorului John Guillermin. În anii 1980, Ustinov a reluat rolul
Poirot în mai multe fi lme de televiziune. A fost, de asemenea, un
jurnalist de televiziune aclamat la nivel internaţional. În cărţile
sale autobiografice, precum „Dear Me” (1977) şi „My Russia”
(1996), Ustinov a relevat o multitudine de observaţii atente şi
profunde cu privire la modul în care viaţa şi cariera sa s-au
format din bogatul său fundament multicultural şi multietnic.
A
scris şi a regizat numeroase piese de teatru, cu care a avut succes
în mai multe ţări. Piesa sa autobiografi că, „Photo Finish”,
a fost pusă în scenă la New York, Londra şi Sankt Petersburg,
Rusia. Ustinov a fost şi ambasador al bunăvoinţei pentru UNICEF şi
preşedinte al WFM, o mişcare globală a cetăţenilor.
A primit
titlul nobiliar de „Sir” în 1990. Din 1971 până la moartea sa,
în 2004, Ustinov a trăit într-un castel din satul Bursins, Vaud,
Elveţia. A murit la 28 martie 2004.
2005:
Trei jurnalişti români, dispăruți în Irak
Trei
jurnalişti români, Marie Jeanne Ion, cameramanul Sorin Dumitru
Mişcoci („Prima TV”) şi Ovidiu Ohanesian („România Liberă”)
au fost declaraţi dispăruţi în Irak, la Bagdad.
2009:
A murit Maurice Jarre, compozitor şi dirijor francez
Deşi
a compus câteva lucrări pentru sala de concert, este cunoscut
pentru coloanele sale sonore, în special cele pentru filmele
„Lawrence of Arabia”, „Doctor Zhivago” şi „A Passage to
India”. Pentru toate trei a câştigat premiul Oscar.
Maurice Jarre FOTO Wikipedia
Compozitorul
şi dirijorul Maurice Jarre s-a născut la 13 septembrie 1924, la
Lyon, în Franţa. Cariera lui a început cu adevărat în anii ’50,
după ce îşi abandonase studiile de inginerie la Universitatea
Sorbona şi a intrat la Conservatorul din Paris, unde a studiat
compoziţia, armonia şi percuţia. A devenit director al Théâtre
National Populaire.
În
1951, regizorul Georges Franju i-a cerut să scrie muzica pentru
documentarul său de 23 de minute „Hôtel des Invalides” (1952),
prima compoziţie a lui Jarre pentru ecranul cinematografic. Primul
film pentru care a scris muzica a fost pelicula „Head Against the
Wall” (1959), regizată de Georges Franju, urmat de cel mai
cunoscut film al lui Franju, „Eyes Without a Face” (1960).
Cariera
lui Jarre a cunoscut un salt spectaculos în 1961, când producătorul
Sam Spiegel i-a cerut să lucreze pentru pelicula „Lawrence of
Arabia” (1962), semnată de regizorul David Lean. Succesul coloanei
sonore a filmului i-a adus celebritatea printr-un premiu Oscar şi
i-a pecetluit colaborarea cu David Lean, potrivit imdb.com. Ei vor
lucra în echipă şi pentru filmele „Doctor Jivago” (1965) şi
„A Passage to India” (1984), pentru a căror muzică Maurice
Jarre va fi recompensat cu alte două premii Oscar. Maurice Jarre a
compus muzica a peste 150 de filme şi a lucrat pentru regizori ca:
William Wyler („The Collector” – 1965); Franco Zeffi relli
(„Jesus of Nazareth” – 1977); Volker Schlöndorff („The Tin
Drum” – 1979 şi „Circle of Deceit” – 1981); Michael Apted
(„Gorillas in the Mist” – 1988) şi Alfonso Arau („A Walk in
the Clouds” – 1995).
De
asemenea, a compus muzică pentru John Frankenheimer, Alfred
Hitchcock, John Huston, Luchino Visconti, Peter Weir ş.a. S-a stins
din viaţă în noaptea de 28 spre 29 martie 2009 la Malibu,
California, SUA.
2019:
A murit Zina Dumitrescu, creatoare de modă
Sa
născut sub numele de
Zenobia Bogoș, pe 16 iunie
1936, în orașul Ismail din regiunea Odesa, parte a Regatului
României de atunci, situat în prezent în Ucraina. După încheierea
celui de-al Doilea Război Mondial, familia s-a mutat în orașul
Pitești.
Zina Dumitrescu FOTO Arhivă
Aici,
Zina și-a finalizat studiile liceale la un liceu economic, iar
ulterior s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din
București.
Deși a urmat inițial o carieră în drept, destinul Zinei
Dumitrescu a fost către lumea modei. La începutul anilor ’60, în
timp ce era încă studentă, a intrat în industria modei ca
manechin. De-a lungul timpului, și-a construit o reputație solidă
în acest domeniu, iar la vârsta de 30 de ani a devenit directorul
executiv al prestigioasei Case de Modă Venus.
Unul dintre aspectele pentru care Zina Dumitrescu este amintită cu
admirație a fost talentul său de a lansa și promova noi talente în
lumea modei românești. Printre manechinele celebre pe care le-a
descoperit și lansat se numără nume precum Crinuța Popescu,
Daniela Androne, Eugenia Ștefan (cunoscută sub pseudonimul Janine),
Romanița Iovan, Bianca Brad, Dana Săvuică și Melek Amet. De
asemenea, a fost mentorul unor figuri proeminente din industria modei
românești, cum ar fi Cătălin Botezatu și Liviu Ionescu.
Zina, alături de Cătălin Botezatu FOTO Arhivă
Pe parcursul carierei sale, Zina Dumitrescu a creat numeroase
colecții de modă, participând la festivaluri de modă atât în
țară, cât și în străinătate. Contribuția sa la dezvoltarea
industriei modei din România și talentul său creativ au fost
recunoscute și apreciate pe scară largă.
În viața personală, Zina Dumitrescu a avut trei căsătorii. Prima
sa căsătorie a fost cu regizorul Marin Negreanu, cu care a avut un
fiu, Cătălin. Ulterior, a fost căsătorită cu Nicolae Rădulescu
Botică, secretarul Sectorului 1, și apoi cu conferențiarul Costin
Dumitrescu, care a decedat în 2009.
În ultimii ani din viață, Zina Dumitrescu a locuit într-un azil
de bătrâni în apropierea Bucureștiului. Aici, pe 28 martie 2019,
a părăsit această lume, trăindu-și ultimele clipe singură în
camera sa.
