La 20 mai 1990 au avut loc primele alegeri în România
postcomunistă, iar în anul 1914 s-a născut Corneliu Coposu, liderul Opoziției
de după Revoluție.
1498: expediția lui Vasco da Gama a ajuns în India,
deschizând un nou drum comercial între Vest și Est.
Vasco da Gama a fost primul european care a pus bazele unei
rute comerciale maritime către India. Într-o călătorie impresionantă, el a
navigat de-a lungul coastelor africane, dincolo de Capul Bunei Speranțe și a
reușit să distrugă monopolul negustorilor arabi și venețieni în comerțul cu
condimente.
Călătoria lui Vasco da Gama a schimbat lumea
Călătoria lui Vasco da Gama către India este unul din
momentele definitorii din istoria marilor descoperiri geografice. Dincolo de
faptul că această călătorie a reprezentat una din cele mai mare realizări ale
epocii – mult mai importantă decât reușita lui Columb, traversarea
Atlanticului, ea a stat la baza unor evenimente care au schimbat lumea.
1799 : s-a născut scriitorul francez Honoré de Balzac
Honore de Balzac s-a născut la 20 mai 1799, la Tours, într-o
familie de mici-burghezi. La 21 de ani, după ani îndelungaţi într-un colegiu
preoţesc, terminase studiile de drept şi stagiul obligatoriu în birourile
avocăţeşti şi notariale şi audiase, printre picături, câteva prelegeri
filosofice şi istorice de la universitate.
La 21 de ani, declarând că vrea să fie scriitor, şi nu notar
sau avocat, Balzac se mulţumeşte cu mansarda din apropierea Bastiliei şi începe
una dintre cele mai grele ucenicii literare cunoscute, potrivit “Studiului
introductiv” din primul volum al “Operelor” lui Honore de Balzac
(Bucureşti, 1955).
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori
francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului
fantastic.
1873: au fost brevetați primii jeanşi albaştri cu nituri de cupru
La 20 mai 1873 comerciantul Levi Strauss, din San Francisco
și croitorul Jacob Davis din Nevada au primit din partea Oficiului pentru
Brevete și Mărci al Statelor Unite patentul nr. 139 121. Era actul de naștere
pentru o piesă de rezistență din garderoba generațiilor care au urmat: blugii
cu nituri, blue jeans, cum sunt cunoscuți până azi.
Concepuți ca pantaloni de lucru, pentru minerii și
crescători de vite din Vestul mai mult sau mai puțin sălbatic, au ajuns azi să
fie universal valabili: de la ținute sport la cele elegante, de la costumații
casual la cele office, oriunde, oricând și oricum, dacă te îmbraci cu o pereche
de blugi, nu dai greș.
Termenul de „blue jeans” provine din expresia franceză „bleu
de Gênes”, (albastru de Genova), care era o țesătură din lână și bumbac. În
acea perioadă, pânza denim era făcută în Italia și vândută în portul Genova
pentru marinari, deoarece era cea mai rezistentă.
1914: s-a născut Corneliu Coposu, politician român
Corneliu Coposu, care şi-a pierdut 17 ani din viaţă în
închisorile comuniste, s-a luptat şi după Revoluţie cu comunismul. A fost
batjocorit, scuipat şi umilit tocmai într-o Românie liberă, pentru care luptase
şi pe care o visase.
Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 în comuna Bobota,
județul Sălaj. Secretar al lui Iuliu Maniu, apoi secretar general adjunct al
Partidului Naţional Ţărănesc, Corneliu Coposu a fost arestat la 14 iulie 1947.
În mai 1950, după trei ani de la momentul arestării, printr-o decizie a MAI, pe
baza Decretului 6/1950, a primit o condamnare de 24 luni, majorată apoi cu încă
24 luni.
Abia după şapte ani de detenţie a fost judecat şi condamnat
de către Tribunalul Militar Bucureşti la 15 ani muncă silnică pentru „activitate
intensă contra clasei muncitoare”.
Corneliu Coposu a trecut prin închisorile şi lagărele de
muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu
Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat. În
iulie 1962, la expirarea pedepsei, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în
Bărăgan, în localitatea Rubla, până în 1964.
În timp ce Corneliu Coposu era arestat, Securitatea a
ridicat-o și pe soția sa, Arlette. Ulterior, a fost judecată într-un simulacru
de proces, fiind acuzată de spionaj în favoarea Franţei şi a fost condamnată la
20 de ani de muncă silnică şi confiscarea totală a averii pentru complicitate
la „crimă de înaltă trădare“.
Corneliu Coposu
Tânăra a cunoscut, pe rând, oroarea din temniţele Malmaison,
Jilava, Văcăreşti, Mislea, Miercurea Ciuc şi Oradea. Arlette Coposu a ieşit din
închisoare, după 14 ani, bolnavă de cancer. A doua zi după eliberare, a vrut să
meargă în Bărăgan, acolo unde soţul său avea domiciliu obligatoriu, însă nu i
s-a permis pentru că nu avea buletin.
S-au revăzut la 28 aprilie 1964, ziua în care s-a întors
Corneliu Coposu din domiciliul obligatoriu.
Au mai stat împreună aproximativ un an, perioadă trăită cu
disperare şi durere, întrucât Arlette a primit un diagnostic grav: cancer
uterin cu metastaze. Arlette Coposu a murit în a treia zi de Crăciun a anului
1966 și a fost înmormântată în Cimitirul Bellu Catolic, în cripta familiei. În
anul 1995, în acelaşi cimitir a fost îngropat şi Corneliu Coposu.
1940: Holocaust: primii prizonieri sosesc în noul lagăr de
concentrare la Auschwitz
Holocaust (din greacă holókauston: holos, „complet” și
kaustos, „ars”), este termenul care reprezintă cel mai mare masacru din
istorie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost asasinați circa
șase milioane de evrei de toate vârstele, majoritatea din Europa. Dar, ca parte
din „soluția finală a problemei evreiești” au fost persecutați și asasinați
evrei și în Asia și nordul Africii, conform programului de exterminare a
evreilor plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus
de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Între victime, s-au numărat 1,5
milioane de copii.
Imagini de arhivă din timpul Holocaustului
Termenul de „Holocaust” se referă exclusiv la masacrarea
evreilor, și nu la alte asasinate. Fasciștii și acoliții lor au asasinat și ne
evrei, precum romi, polonezi,
cetățeni sovietici și alte
grupuri etnice slave, prizonieri de război, homosexuali, Martori ai lui Iehova, negri, adversari politici ai naziștilor și handicapați fizic și mental.
1944: s-a născut Joe Cocker, muzician britanic
John Robert „Joe” Cocker (20 mai 1944 – 22 decembrie 2014) a
fost un cântăreț britanic cunoscut pentru vocea sa și pentru spectacolele sale
dinamice pe scenă, cu mișcări corporale expresive. Majoritatea single-urilor
sale cele mai cunoscute, precum „Feelin’ Alright?” și „Unchain My Heart”, au
fost înregistrări ale unor cântece scrise de alți compozitori, deși a compus și
el un număr de cântece pentru majoritatea albumelor sale, adesea împreună cu
partenerul său de compoziție Chris Stainton.
„Joe” Cocker FOTO Reuters
Primul său album a inclus o înregistrare a piesei „With a
Little Help from My Friends” a celor de la Beatles, care l-a adus aproape
instantaneu la celebritate. Melodia a ajuns pe primul loc în Marea Britanie în
1968, a devenit un element de bază al numeroaselor sale spectacole live
(Woodstock și Isle of Wight în 1969, Party at the Palace în 2002) și a fost
cunoscută și ca melodie tematică pentru serialul american The Wonder Years de
la sfârșitul anilor 1980.
Și-a continuat succesul cu cel de-al doilea album, care a
inclus un al doilea cântec Beatles: „She Came In Through the Bathroom Window”.
Cel mai bine vândut cântec al lui Cocker a fost „Up Where We
Belong”, numărul unu în SUA, un duet cu Jennifer Warnes, care i-a adus un
premiu Grammy în 1983. A lansat în total 22 de albume de studio de-a lungul
unei cariere discografice de 43 de ani.
1946: s-a născut Cher, cântăreață americană
Cher s-a născut în El Centro, California pe 20 mai 1946.
Tatăl ei, John Sarkisian, era un refugiat armean care lucra ca șofer de camion.
Mama ei, Georgia Holt, era o actriță aspirantă și ocazional model, având o
descendență amerindiană cherokee, engleză și germană. Părinții lui Cher
divorțaseră când aceasta era foarte mică, fiind crescută de mama sa, care se
căsătorise cu Gilbert LaPiere, un bancher care o adoptase pe Cher. Datorită
problemelor financiare, mama lui Cher a dat-o în grija unor alți oameni când
aceasta era încă copil. Mai târziu, când Cher a început să ia lecții de
actorie, mama sa i-a oferit banii necesari.
Cher
Pasionată de film, idolul lui Cher era Audrey Hepburn. Din
cauza diagnosticării cu dislexie la vârsta de 16 ani, aceasta a fost nevoită să
abandoneze studiile liceale. În acei ani, Cher a avut o relație scurtă cu
Warren Beatty, care devenise recent cunoscut pentru rolul din Splendoare în
iarbă.
1983: a fost descoperit virusul HIV, care provoacă maladia
SIDA
SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o
afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și
distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Virusul a fost descopert
de către francezul Luc Montegnier și dr. Robert Gallo, în 1983.
SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect
de pandemie la 1 decembrie 1981. Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
consideră numărul deceselor datorate urmărilor acestei boli ca fiind de 2,9
milioane în anul 2006, numărul celor infectați pe plan mondial de 39,5
milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial
numărul persoanelor infectate cu HIV se apreciază ca fiind de 1% în grupa de
vârstă 15–45 de ani. În unele țări din Africa se consideră numărul celor
infectați cu acest virus în această grupă de vârstă ca fiind de până la 20% (și
chiar mai mare în unele regiuni) din populație.
Deși tratamentele pentru SIDA și HIV pot încetini cursul
bolii, nu există încă un vaccin sau vindecare.
SIDA s-a transformat într-o boală cronică ca urmare a
introducerii terapiei HAART. Are o evoluție cronică de durată lungă în țările
dezvoltate unde cazuri letale sunt înregistrate doar atunci când terapia HAART
își pierde efectul terapeutic.
1988: a murit medicul
Ana Aslan
Ana Vasilichia Aslan s-a născut la Brăila, la 1 ianuarie
1897. Tatăl a murit când Ana abia împlinise 13 ani. Din acel moment, Ana Aslan,
mama sa şi cei trei fraţi s-au mutat la Bucureşti.
Ana Aslan Arhivă
Casa în care aceasta s-a născut mai există şi astăzi în
Brăila, însă este în posesia altui proprietar. Clădirea se află la intersecţia
străzilor Hepites şi Ana Aslan, iar pe o latură este placa memorială dedicată
Anei Aslan (1897- 1988), cea care a întemeiat primul institut de geriatrie din
lume.
În anii adolescenţei, Ana Aslan îşi dorea mult să devină
pilot. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Medicină. Astfel, Primul Război
Mondial a prins-o în postura de studentă la Iași. A îngrijit soldaţii în
spitalele militare din spatele frontului. În 1919 s-a întors la Bucureşti unde
a terminat facultatea de Medicină. A lucrat cu prof. Gheorghe Marinescu,
fondatorul școlii românești de neurologi.
A profesat apoi în mai multe instituţii sanitare pentru ca,
în 1949 să devină şeful Secţiei de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie
din Bucureşti.
Acesta este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog.
Experimentează procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit
la pat din cauza unei crize de artroză.
Ulterior, continuă cercetările într-un azil de bătrâni și
evidențiază importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate
de vârstă. Obține rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.
1990: primele alegeri în România postcomunistă
Alegerile de la 20 mai 1990 au fost câștigate de Ion Iliescu
și FSN, în condițiile în care, inițial, Frontul Salvării Naționale, formațiunea
politică plămădită în acel decembrie însângerat, trebuia să iasă din istorie.
Însă, la 23 ianuarie, Ion Iliescu, preşedinte al Consiliului Frontului Salvării
Naţionale, a anunţat că, la alegerile ce vor urma, de pe 20 mai 1990,
formaţiunea politică se va prezenta în alegeri.
Campanie electorală Colecţie Fundaţia Corneliu Coposu
Susținerea a venit din partea Televiziunii Române, care
intrase sub totalul control politic al puterii.
FOTO MNIR
La urne s-au prezentat 14.826.616 alegători s-au prezentat
la urne, adică 86,29% din total. Din aceștia, 85,07% au votat cu Ion Iliescu.
Doar puțin peste 10% au votat candidatul PNL, Radu Câmpeanu și abia 4,29% pe
Ion Rațiu, propus de PNȚ.
După mulţi ani, Nicolae Raţiu, fiul marelui om politic Ion
Raţiu, a povestit pentru Adevărul cum s-a derulat campania electorală în acei
ani când românii învăţau ce înseamnă democraţia. „Când a auzit prima dată că
vor fi alegeri libere, tatăl meu credea cu sinceritate că partidele necomuniste
vor câştiga şi deşi continua să creadă în acest lucru sunt sigur că această
credinţă a tatălui meu devenise mai nesigură, deşi nu a recunoscut niciodată
asta în mod public. Intenţia sa era să fie ales membru al Parlamentului pentru
Turda, dar PNŢ i-a cerut să fie candidatul lor la alegerile prezidenţiale,
propunere pe care a acceptat-o cu bucurie. Tatăl meu era optimist, dar şi
realist şi a încercat să facă tot ce era posibil pentru a face posibilă o
câştigare a alegerilor. A cerut permisiunea să înfiinţeze un post TV pentru
care găsise finanţare, precum şi un radio. Cererile, pe care le-a formulat în
numele Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, au ajuns la Ion Iliescu şi au fost
returnate cu un ferm «NU! Echipamentul trebuie să fie donat Statului!», cu
scrisul de mână al lui Iliescu“.
Nicolae și Ion Rațiu Arhivă personală
El a mărturisit că le-a fost imposibil să ducă o campanie
electorală în afara Bucureştiului. „Era furios, a dat numeroase interviuri
pentru presa străină, declarând că alegerile au fost fraudate. Aveam şi am
arătat un film cu urne de vot umplute dinainte cu buletine de vot înainte de a
fi duse la secţiile de votare, filme de la unele secţii fără observatori
independenţi, însă Vestul dorea un rezultat al alegerilor. În realitate, cred
că şi fără fraudă Ion Iliescu ar fi câştigat alegerile, deoarece mass-media pe
care el şi FSN le controlau îl descriau efectiv ca fiind dreptul omul care a
salvat ţara de Ceauşescu şi că viaţa cu el ca preşedinte va fi „democratică“ şi
minunată. Bineînţeles că nimeni nu a înţeles sensul democraţiei în ciuda
faimosului comentariu pe care tatăl meu l-a făcut în interviul final dat la TV
înainte de alegeri: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai
dreptul să nu fii de acord cu mine!“
